luni, 25 februarie 2013

Evadarea

Am evadat în multe feluri din multe închisori
şi evadările m-au adunat în mine,
dar neştiind să mă destăinui secundei care vine
m-am inspirat din poze cu gratii şi cu zori.



Antigravitaţie


Când m-am născut acolo unde norii sunt vecini cu marea
şi mi-am înfipt catargele în nesfârşită zarea
şi prora în oglindă şi am pornit spre mal
am despicat cărare pe coamele de val.

La ţărmuri trebuia să îmi găsesc prin munţi
cărări ce taie stânci şi peste hăuri punţi,
dar mi s-au zămislit spre cer din spuma mării
aripi cu zborul alb ca zorile visării.

Şi-atunci cu vântul în pânzele întinse
m-am înălţat şi eu în doruri necuprinse
de soare şi văzduh şi am schimbat plutiri
şi mers anevoios cu zboruri năluciri.

Am evadat în vis, iar cine mă priveşte
cu ochii orbi de ceaţă ironic îmi zâmbeşte,
dar eu şi cei care văd clar şi mai înalt de nori
înfrângem gravitaţia de infinite ori.


Răzvrătire


Când m-ai închis ai pus încet zăbrele
din ce în ce mai dese. Printre ele
nu mai trecea nici aerul de-ajuns
şi respiram cu porţia câte un vis pe-ascuns.

Le-am îndurat un timp, chiar dacă mă răneau.
Vreo câteva din ele, fără să vrei, mi-erau
prin suflet petrecute şi mi-l făceau bucăţi.
De-aceea nu-ţi eram la fel ca alte dăţi.

Pe-acelea mai întâi le-am smuls şi le-am topit
în focul indignării curat şi răzvrătit
şi printre gratii rupte am evadat în mine.
Uitasem cum eram când încă mi-era bine.

Când am aprins lumina şi m-am privit în faţă,
discret, zorii purtau o rază de speranţă
şi un surâs firav îmi înflorise iar
în sufletul scăpat din miez de chihlimbar.

Apoi am îndrăznit şi-am aruncat şi masca
ce-aproape se lipise, uscată precum iasca,
pe chipul fără vis şi am plecat la bal
cu rochie de seară şi fără niciun şal,
să îmi dansez, să-mi cânt tot ce mi-e viitor,
fără zăbrele dese care cuprind şi dor.
(2013)


Ştiu că-i o evadare de câte ori deplin
trăim secundele cu tot ce-i în preaplin
de inimă deschisă care îmbrăţişează,
de gând încrezător care înalt cutează,
de dor de viitor ce îndrăzneţ visează.
De-aceea evadăm toţi în aceeaşi zi
cu scop mărturisit de-a spune şi de-a fi: psi, tibi, anacondele, La Fee, cita, incognito, Dictatura justiţiei, Scorpio, dor, Gabriela, tibidoi, mitzaa, lili3d, Vero

11 comentarii :

  1. cu scop mărturisit de-a spune şi de-a fi! Doamne! eu ce să mai spun? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu sunt fara grai!
    Ma nauceste coerenta versului tau! Adica... sunt fermecata, vreau sa spun :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-am propus să fiu coerentă, să nu mă las furată de cuvinte care sună bine. Mă bucur că am reuşit! Mulţumesc mult! :)

      Ștergere
    2. ai reusit si inca cum! :)

      Ștergere
  3. Ca de obicei, şi astăzi am citit cu încîntare, ce spui. Mi-este greu să comentez pentru că nu se prea poate comenta inefabilul. Am depăşit faza în care decupam un vers şi să mă minunez. Nu-mi rămînec decît, admiraţia mută şi sper să mă înţelegi. Bine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare că e mai mult decât merit. Mulţumesc mult de tot! :)

      Ștergere
  4. Ne-ai răsfăţat şi azi cu versuri minunate!
    Eu îţi mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. frumoasa desfasurare de versuri :) si o foarte buna lectie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur dacă am fost de folos şi mulţumesc! :)

      Ștergere