M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare,
îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
luni, 17 septembrie 2012
În lumină
În întuneric
aprind visului făclii;
stea în lumină.
(2012)
Tot în lumină cuvinte de la prieteni dezvăluie vis:
La tine-i mereu lumină şi-n întuneric, o fi de la suflet ţîşnire...
RăspundețiȘtergereO fi! Şi când se domoleşte ţâşnirea acolo, mai ard nişte vorbe. :D
Ștergereîn lumină eşti
RăspundețiȘtergerecristal de metaforă
dăruindu-se
cristalizare
Ștergereprin concentrare la cald.
iz de creier ars...
:))
am rămas cu tema pe ultima zi şi nici timp n-am avut. cred că am simţit mirosul în timp ce-mi storceam/încingeam creierul... :))
ȘtergereAprinde-i faclii poate se teme de intuneric...
RăspundețiȘtergereAprind... În noapte
Ștergerestele fac. Li-i cer nescris
un vis-lumină.
Aprind în noapte
stele făclii. Cern. E scris
un vis-lumină.
Cuvinte de vis,
RăspundețiȘtergereRime-n lumină torcând -
Carmen e cântec!
:">
ȘtergereVis în cuvinte,
torcând lumină-n rime,
se leagă cântec.
RăspundețiȘtergereCântec văpaie
deşiri gheme din lună.
Ni le dai straie.
Vară de este,
straiele-s răcoroasă
poveste şi lac.
Frunze pe ape
oglindiri în ferestre
cuvinte-n brumar.
Şi-n ger de îngheaţă
Tot ele şi crapă, se
sparg în palate.
Margăritare
de rouă în primăveri
obraji înflorind.
Cântec pe buze,
şi buburuze făcând
cuib din cuvântu-ţi.
Numai o dată
Ștergerestrăbat, cânt, petrec şi trec
prin anotimpuri.
Cu vers întreit
din preabună inimă
suflet mi-ai topit.
eu nu ştiu haiku;
RăspundețiȘtergerezi-le mai frumos şi cald,
pentru mine, tu!
Ce leg în cuvânt
Ștergerealtul dezleagă în gând
cum îi e nodul.
După ce m-a topit almanahe, următorul haiku a fost încă o laudă prea mult.
Şi cred că ştii haiku... :)
Nu ştiu, nu mi se leagă în cap, dar acolo unde merită, fac un efort. ;)
ȘtergereSara bună! :)