Şi pare-aşa măruntă, înfiptă doar în ochii trişti...
Dar arde sub cenuşă de pleoape, mocnit, fără oprire,
Şi-i strigăt mut. Pe dinăuntru răsună-asurzitor,
Împrăştiat în tot ce-ţi spune că exişti,
Neauzit de nimeni şi nici simţit de ceilalţi, măcar fior uşor.
Durerea unui gând dispare numai în uitare...
Dar gândul, dacă doare, doare-atât de tare
Că nu-l mai poţi uita şi-l ţii ascuns sub scrum.
De câte ori, umblând pe drum,
Se înteţeşte vântul şi spulberă cenuşa,
Durerii iar i se deschide uşa,
Iar flăcările se înteţesc şi ele şi adună
Scânteie de la alte întâmplări şi de la mătrăgună.
Se-adună lacrimile în pahare
Unele-s limpezi, altele sângerii.
Se strânge, din nespuse vorbe, mare
De gânduri ce respiră, vii
Şi înotând în nepăsare.
Se sapă şanţuri pentru lacrimi şi-n cuvinte,
Patimi purtate blând, cuminte,
Fără ecou şi ele, căci, pe dinafară,
Nimeni nu-ţi ştie iadul care te împresoară.
Durerea unui gând ca orice flacără se stinge
Numai când apa o atinge:
Apă vie din izvoare,
Mângâiere cu răcoare
Din căuş de palmă blândă.
Apa moartă nu ajută.
Lacrima neîncepută,
Cursă fluvii peste vale
Pe obraz îşi sapă cale
Şi nu poate să ascundă
Jarul sub pleoape închise,
Aprig strânse şi încinse.
Se-aşază iarăşi scrumul pe durere şi, târziu,
Din jar mocnit se mai ridică doar un fir subţire
Ce-abia dacă mai pare viu
Din fumul albăstrui, în neştiută risipire.
În marea lacrimilor tale,
Furtună, s-au învolburat durerile aprinse.
Tu-ţi bei amarul rubiniu din cioburi de pocale -
Pocale ce-au ţinut odată vise.
Iar fumul amintirilor ce dor, ca pe otrava din ţigară
Îl sufli uneori prelung, gândul acela să dispară.
(2012)
Aş vrea, când voi privi în ochii lor,
Să văd doar bucurie şi niciodată gânduri care dor: psi, tibi, Dragoş, virusverbalis, dor, Dictatura justiţiei, Scorpio, almanahe, Mariana, Vero, incognito, silving
Suflu si eu ca acel gand amar sa dispara...
RăspundețiȘtergereSuflăm, tot suflăm, un gând dispare, apare altul...
ȘtergereSuflăm cu toţii, ne unim într-un uragan mânat de vraja versurilor tale ca să gonim toate gândurile dureroase! :)
RăspundețiȘtergereEi da, cu un uragan sigur facem lună printre gânduri.
ȘtergereMulţumesc mult! :)
Subscriu! :)
RăspundețiȘtergereMUlţumesc mult!:)
ȘtergereO sa facem muschi la obraji de atata suflat pe la toate gandurile negre....
RăspundețiȘtergereDacă facem muşchi, suflăm mai eficient, nu? :))
Ștergereasa sa fie, sa vedem doar bucurie şi niciodată gânduri care dor!
RăspundețiȘtergereAşa să fie, numai senin! :)
ȘtergereTrec gânduri rânduri-rânduri,
RăspundețiȘtergerese duc spre-al faptei făgaş
ieşind pe ochi, pe gură, pe nări,
uneori flăcări, alteori gheaţă.
Câteva mor, unul rămâne, pungaş,
să se-aşeze-n ureche, interfaţă
pentru durere mai veche.
De aceea unii surzesc, le bate prea tare conştiinţa-toboşar în timpane.
ȘtergereDacă ai şti cât adevăr în gura-ţi, te-ai minuna! :)
ȘtergereFlăcări ghem,
RăspundețiȘtergeredureri sub scrum,
lacrimi mătrăgună -
stins te chem
din cruci de drum
scăldate-n clar de lună.
Vise pier
furtuni născînd,
în ochi - tristă mirare;
nori pe cer,
cenuşă-n gînd,
iar totul, simplu: doare!
Durere din dor
Ștergeretace în resemnare:
cruce pentru drum.
apă vie, apă mută
RăspundețiȘtergereîntr-un ciot, de babă slută,
apă caldă în amurg
peste ochiul meu cel murg,
apă noapte,apă zi
peste dor s-o prăpădi,
gândul vine,
gândul trece,
o pisică te petrece
alungând durerea,
colorându-ți mierea.
și am senzația că tare ți-a fost dragă tema.
apă pură
Ștergerecu măsură
şi noroi
să o îndoi.
decantez ce duc la gură
şi aleg ce spun 'napoi.
de n-ajunge,
tot împunge
câte-un spin
crescut în tină,
câte-o vină
din venin.
de fapt, am meditat la tot felul de dureri, şi am şi scris despre ele, acum 2-3 ani. acum am făcut un fel de recapitulare adaptată la gând. :)
Tu-ți bei amarul rubiniu din cioburi de pocale... fascinante sunt toate versurile tale :)
RăspundețiȘtergere