Zi de toamnă

Va fi o zi de toamnă, poate,
când ai să ştii că nu mai sunt.
Sufletul meu fi-va departe
şi n-ai să-l mai auzi cântând.

Să nu mă cauţi printre pietre
şi să nu plângi peste ţărână,
firele ploii vor fi drepte,
voi sta prin ele în lumină.

Priveşte crengile aprinse
de focul toamnei cel târziu,
rugina frunzelor cuprinse
în mine, când n-am să mai fiu.

Ascultă vântul ce vuieşte
şi tandrele lui adieri
ţi-or domoli, atunci când creşte,
regretul că nu-s cea de ieri.

Şi, tot mereu, din toamnă-n toamnă,
prin ploi şi ramuri vestejite,
prin vânturi triste ce te cheamă,
de mine-ai să-ţi aduci aminte.
(1999)


O emoţie mare... lacrimi... Some day next fall
Nu mai ţin minte de acum 11 ani cum am simţit versurile acestea, dar sunt sigură că acum, citind poezia tradusă de Andrei, am avut parte de trăiri mult mai intense.