duminică, 11 august 2013

M-am desemnat sălbăticiune

Nu m-am desemnat femeie de una singură şi de capul meu;
nu m-am desemnat poetă, s-a întâmplat şi nu mi-a fost greu.
Timpul în care mi-am pus semn pe fiinţă cu încântare
a fost acela în care-am devenit zămislitoare.

Am devenit un fragment mai mare dintr-un tot diferit
de ceea ce ştiam că sunt şi îmi era obişnuit.
Nu-mi era nimic mai înalt sau extatic pe dinafară,
dar înăuntru îmi stătea arcuit un fruct cu aromă nouă şi rară.

Între mine şi el o tubulatură alcătuia un circuit viu
prin care fructul creştea în tot ce urma eu să fiu
prin erele care-or să vină de-acum, după ce ultimul val
îmi va şterge zidirea firavă din marele, bătrân carnaval.

Eram ca o sălbăticiune cu memorie ancestrală
care era gata să apere fructul de ură, de cădere, de boală
şi dacă s-ar fi întâmplat să nu-mi stea în putere
m-aş fi împuţinat în lacrimă şi durere.

Sunt zile când mi-e greu, când viaţa mi-o ia înainte,
dar sălbăticiunea din mine e vie şi încă ţine minte:
când ochiul străluceşte salin până se înmoaie şi lutul
îşi apără puiul cu gheara, cu gândul, cu inima şi cu trupul.
(2013)

Muza mea n-a vrut să vină la timp, intrase în carantină,
bolnavă de cotidian sau din altă pricină.
Pe cele trei harnice şi inspirate
le găsiţi în tabel înmulţite şi adunate.

6 comentarii :

  1. Carmen, sălbăticiune nu ştiu dacă eşti, dar femeie plină de poezie sub toate formele ei...cu siguranţă...eşti! De asta le explic oamenilor că versurile îmi par greu de aşternut, pentru că am exemple ce mă fac să gândesc astfel. Tu eşti unul dintre ele: totul curge...firesc la tine, de parcă ai izvor de cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred că ai tot ce trebuie ca să-ţi curgă şi versul, şi proza firesc. N-aş vrea să fiu unul din motivele care se aşază în calea cuvântului, ci dimpotrivă! Te citesc cu mare plăcere şi dacă nu las semn al trecerii mele întotdeauna e pentru că sunt obosită şi aglomerată. Din fericire se apropie concediul. Mulţumesc mult!

      Ștergere
  2. Chiar ai izvor de cuvinte... înțeleg la fix ce zice Adriana pentru că atunci când te citesc pe tine îmi dau seama că ale mele nu-s versuri și nu cred că or să fie mai mult decât niște mâzgăleli de copii pe asfalt.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona dragă, sunt versuri cele pe care le scrii! Proaspete şi pline de tinereţe, de vis. Descoperi lumea vârstei tale prin ele. Am scris cândva versuri despre lumea ta, vei scrie şi tu peste câţiva ani despre lumea din versurile mele. Cu gândul şi cu inima ta. Ştiu sigur că vei scrie şi sper să fiu prin preajmă să te citesc.

      Ștergere
  3. Sa-mi citesti, te rog, uimirea printre pixeli . O tin pe buze, o tin in degete. Ai combinat aici cuvinte, totalmente diferite...si culmea le-ai combinat bine, ca o desavarsita femeie-poet.
    Pup muza inteligentei tale :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ştii că am pupat-o şi eu, că greu s-a mai lăsat convinsă de data aceasta!
      Cât timp am încercat să leg cuvintele acestea între ele, n-a ieşit nimic. Apoi, când am avut ceva de spus, au intrat ele singure în idee.

      Mulţumesc, Brânduşa! Eşti prea bună cu mine. Nu-s desăvârşită nici ca femeie, nici ca poetă. Ştiu eu sigur, dar încerc să păstrez aparenţele. ;)

      Ștergere