miercuri, 25 septembrie 2024

M-am uitat


M-am uitat pe un raft în dulapul din bucătărie.
Sau poate-ntr-o vitrină, într-o farfurie 
Dizolvată puțin în vopseaua azurie 
Și încă puțin în cea aurie întinsă printre toate celelalte culori. 
Îmi era somn și căscam cu o falcă-n pământ și cu capul în nori.
Norii se topeau și ei în azur, 
Pe frunte-mi țeseau o altă poveste
Care mă învelea jur-împrejur,
O nimfa uitata pe raft, dedesubt ori, poate, peste
Ecouri, halouri prăfuite de vreme,
Strânse cu grijă, adunate-n poeme.
Pierdute.
Uitate.
De mine întâi, apoi de toți și de toate.

Mi-am dorit un zâmbet să răsară din ele,
Am șters praful, din suflet, de pe nopțile mele.
Nu știam dacă aripi, nu știam dacă zbor,
Nu știam dacă soare, nu știam dacă dor.
Dar un zâmbet trecuse printre vorbe și nori.
De uitat, de pierdut, de-arătat uneori...
(2024)

joi, 23 noiembrie 2023

Peisaj


În vârf de munte,

prin lumină, pădurea

piaptănă cerul.

(2023)

joi, 1 iunie 2023

Jocul de-a ziua și noaptea

Soarele se joacă de-a v-ați ascunselea cu zarea 
Gândurile mele, la fel, cu mirarea, 
cu somnul, cu lenea, cu zborul săgeată 
în sus, către unde n-am fost niciodată.

Soarele se pitește după-un deal dimineața,
iar la prânz câte-un nor îi acoperă fața.
Gândurile mele se ascund într-o vale,
clocotesc, se-ncâlcesc și descoperă cale.

Soarele se topește-n amurg în visare 
auriu-violetă - un desfrâu de culoare. 
O risipă de gânduri în risipa de stele 
ațipește-obosită și e una cu ele. 
(2023)

vineri, 26 martie 2021

Ne putem întâlni la răscrucea mirării


Suntem străini până în măduva oaselor,
fiecare cu cerul și abisul lui personal
întinse dincolo de zidirile caselor
din care ieșim la plimbare banal.

Ne putem întâlni la răscrucea mirării,
ni se pare că dealuri și văi se unesc
ca-ntr-un puzzle idilic, dar pe marginea scării
abisul și cerul din noi ne pândesc.

Abisul din tine îmi smulge din miez
un mugur de aripă avid să se-ntindă.
Mi-e cerul sărac fără zbor, fără crez
și cerul din tine nu-i destul să mă prindă.

Iar abisul din mine îți întunecă glia
și nu îmi e cerul destul să te-ajungă
când te mânii și fulgeri cu toată urgia
din norii purtați de furtuni într-o dungă.

Ne trezim între ziduri ridicate diform,
între gratii ne zbatem sângerând din speranțe,
evadarea e-un vis depărtat, punctiform
printre-atâtea iluzii, minciuni și uzanțe.

Am rămas doi străini până-n miezul cel tainic.
Numai ziduri și gratii ne unesc prin absurd
cu liantul de vreme cel mai scump și mai trainic,
unul orb fără aripi, altul rece și surd.

Sau din cerul meu tandru se întinde în pripă
curcubeu către cerul în care te-aduni
străbătând deopotrivă veșnicie și clipă
și îți umple albastrul de scântei și minuni.

Iar din stelele tale îmi trimiți o cometă
ca o trenă la balul dintre cer și abis
și acum perfectăm în balans piruetă
într-un dans ce părea mai demult interzis.

Ne putem întâlni la răscrucea mirării
unde cer și abis se unesc între noi,
căutând disperat un răspuns întrebării
dacă unu plus unu dă etern sau fac doi.
(2021)

marți, 12 ianuarie 2021

Lespezi

Motto: "It's in our perceived small things that Life happens the most."

Aripile de fluturi îți tremură-n privire;
în zbaterea de pleoape curg clipele tăcut
și se deșiră gândul adesea cu uimire
că una după alta te-au strâns și te-au crescut.

Neînsemnate, mici, simple, obișnuite, 
nu le-ai băgat în seamă și nu le-ai numărat.
Vânai zmei și balauri pe creste ascuțite
cu cerul în privire, întins, nelimitat.

Dar ca să urci pe culme ai frământat cărare
cu pasul lung cât clipa în care-a fost cuprins,
iar viața ți-a fost trudă și te-a mânat spre zare
un dor de veșnicie pe care nu l-ai stins.

Încă bătătorești potecile știute
sau prin hățiș deschizi drum nou din când în când,
iar la popas te-aduni din mii de amănunte
și te trezești din vis trăind, iubind, sperând.

Și uite că în urmă e-un șir întreg de lespezi
făcute cu sudoare din truda ta de-a fi
prin clipele acestea prea simple și prea repezi
care-au urzit o viață din pași cât ai clipi.

Poate-ai răpus balauri pe creste ascuțite
și te mândrești cu clipa și măreția ei,
dar lespezile-acestea tocite, prăfuite
sunt adevărul tău cioplit de pas în stei.


Slabs


Over your eyes butterfly wings are trembling;
your eyelids flutter, silent moments flow,
and lost in thought, astonished you're reckoning
that one by one they made you rise and grow.

Meaningless, small and simple, ordinary,
you didn't notice them, you didn't count,
while hunting dragons in their cliffy eyrie,
only the sky in sight, blue, limitless, unbound.

To climb the heights you had to knead a pathway,
the moment was the measure of your stride,
your life - a toil,  it drove you in your journey
a longing for forever that never has been dried.

You're treading still the old, well known trails,
you open roads through underbrush in marching,
but at respite you find all your details,
dreaming no more, but living, loving, hoping.

And look, behind there's a whole row of slabs 
made with your sweat, your toil to become
through simple and fast bits of time which grabs.
They weaved a life with their ceaseless thrum.

Maybe you killed the dragons on their cliffy eyrie,
proud of that moment's greatness all alone,
but all these dull and dusty slabs are fairly
your whole truth carved by each step in your stone.
(2021)

joi, 31 decembrie 2020

Plugușorul 2021


Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și ascultați!
Mâine Anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește
Și începe a ura,
Pe la case-a colinda,
Dar colindă în online
Fără colăcei și bani.
Chiar dacă ne-am distanțat,
De urat tot n-am uitat.
Iarna asta încă-i grea,
Dar nu de prea multă nea,
Ci de dor de-o-mbrățișare
Călduroasă, primitoare
De la prieteni, de la neamuri,
De un plugușor la geamuri.
Ia sunați din zurgălăi
Și mânați din bice, măi,
Ca să credeți că-s în prag
Și mă uit la voi cu drag
Și la masa-mbelșugată.
Hai, mânați încă o dată!
Anul Nou să vă aducă
Excursii din dor de ducă,
Prietenii la voi în casă
Și familia la masă,
Bogăție, sănătate,
Sărutări nenumărate,
Sincere strângeri de mână,
Tot ce-i bun să vă rămână,
Să vă fie viața lină,
Inima mereu senină!
Iar la Anul viitor
Ni-ți primi și în pridvor
Și ni-ți da doi colăcei
Și poate și câțiva lei
Pentru-această urătură.
Ia mânați în bătătură
Și sunați din zurgălăi,
Și pocniți din bice, măi!
La Anu' și la mulți ani!
(2020)

vineri, 20 noiembrie 2020

Conturul inimii


Am desenat c-un deget în țărână
conturul inimii. Pe urmă cu o mână
l-am netezit și l-am lărgit c-o zare.
În inimă adun necugetare
ca pe-o tarabă dintr-un târg de vechituri.
Adun emoții, oameni, locuri, firmituri.

Apoi mi-am adâncit în sol o temelie,
o rădăcină zdravănă și vie
pe care-am ridicat din clipe ziduri
spre-albastrul fără griji și fără riduri.
Iar la sfârșit, în loc de-acoperiș am pus
un dor, să mă azvârle și mai sus.

Dar gravitația nu iartă și mă cere,
nerăbdătoare, nemiloasă, în tăcere.
Eu mă opun și tai ferestre de lumină
în zidurile care cresc din rădăcină.
Și-n razele care străbat prin crăpături
sclipesc izvoare și foșnesc păduri.

Am desenat c-un deget până-n zare
conturul inimii, un cerc în care
au cotropit pădurile pustiuri.
În luminișuri curg emoții râuri.
Pe maluri stau îmbrățișați de soare
oameni cu inimile floare.

Și ei au cercuri cât de largă-i zarea
și codri cât cuprinde depărtarea...
(2020)