sâmbătă, 28 iulie 2012

Egrete

Sensuri adânci care-au trecut prin inimi mute,
Corăbii rătăcind prin noaptea unei iubiri pierdute,
La răsărit vor da răspuns, arse de sete,
Cuvânt întins pe aripi şi pe gâturi de egrete.

***

Corăbii mute pe ape adânci din noaptea uitării
Prin gâturi hulpave înghit răspuns din trecut.
Mi-e sete deja de alt răsărit în cuvânt pe marginea zării,
Ca un zbor de egrete prin inimi ce s-au renăscut.

***

Egrete cu gâturi prelungi, corăbii în zbor graţios,
Ne intră în inimi uimite şi mute, cu nou răsărit.
Noaptea-i cuvânt din trecut. Şi sete de pur şi frumos
Ne sapă izvoare adânci, răspuns către cer nesfârşit.
(2012)

Duzina de azi nu mi-a dat pace, mai ales după ce am trecut pe la Vero

9 comentarii :

  1. şi io ce mai spun? :D eşti ca o cascadă de metafore...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de data asta ai ales cuvintele de se leagă singure, parcă-s mărgele cu magnet... de aceea. :)

      Ștergere
  2. se leagă,se leagă!... şi nu le mai dezleagă nimic!

    RăspundețiȘtergere
  3. Uau! Sunt încântată că te-am făcut să revii ca să ne dăruieşti versuri atât de frumoase! :)

    RăspundețiȘtergere