Suntem străini până în măduva oaselor,
fiecare cu cerul și abisul lui personal
întinse dincolo de zidirile caselor
din care ieșim la plimbare banal.
Ne putem întâlni la răscrucea mirării,
ni se pare că dealuri și văi se unesc
ca-ntr-un puzzle idilic, dar pe marginea scării
abisul și cerul din noi ne pândesc.
Abisul din tine îmi smulge din miez
un mugur de aripă avid să se-ntindă.
Mi-e cerul sărac fără zbor, fără crez
și cerul din tine nu-i destul să mă prindă.
Iar abisul din mine îți întunecă glia
și nu îmi e cerul destul să te-ajungă
când te mânii și fulgeri cu toată urgia
din norii purtați de furtuni într-o dungă.
Ne trezim între ziduri ridicate diform,
între gratii ne zbatem sângerând din speranțe,
evadarea e-un vis depărtat, punctiform
printre-atâtea iluzii, minciuni și uzanțe.
Am rămas doi străini până-n miezul cel tainic.
Numai ziduri și gratii ne unesc prin absurd
cu liantul de vreme cel mai scump și mai trainic,
unul orb fără aripi, altul rece și surd.
Sau din cerul meu tandru se întinde în pripă
curcubeu către cerul în care te-aduni
străbătând deopotrivă veșnicie și clipă
și îți umple albastrul de scântei și minuni.
Iar din stelele tale îmi trimiți o cometă
ca o trenă la balul dintre cer și abis
și acum perfectăm în balans piruetă
într-un dans ce părea mai demult interzis.
Ne putem întâlni la răscrucea mirării
unde cer și abis se unesc între noi,
căutând disperat un răspuns întrebării
dacă unu plus unu dă etern sau fac doi.
(2021)
Mi-ar placea sa cred ca "unu plus unu da etern'!
RăspundețiȘtergereSi mai cred ca a realiza un cer si un abis personal este o alegere asumata,
desi evident ca vom da vina pe infinite alte lucruri.
La buna reauzire, draga Carmen! O minunata poezie si de aceasta data, ca altfel nu s-ar putea! :)
Toate cele frumoase si inspirate in aceasta primavara si in toate celelalte anotimpuri!😘❤️
Eu cred că unu plus unu fac aproape mereu doi, dar n-am vrut să închei într-o notă pesimistă, mai ales că excepțiile acelea rare ne țin trează speranța.
RăspundețiȘtergereCerul și abisul sunt inseparabile și nici nu cred că unul e bun, iar celălalt rău. Echilibrul dintre ele ne ține cu capul pe umeri și cu inima deschisă. Părerea mea...
Mulțumesc pentru urări! O primăvară plină de bucurii, cu sănătate și inspirație!
Şi eu cred că unu plus unu fac aproape mereu doi. La urma urmelor, cei mai mulţi dintre noi nici măcar nu pot înţelege cu adevărat ce înseamnă "etern", căci minţii omeneşti îi e greu să cuprindă nesfârşirea.
RăspundețiȘtergereDar versurile tale cuprind întotdeauna mult şi sunt frumoase întotdeauna.
Răspund târziu... Îmi cer iertare și mulțumesc pentru gândurile calde și înțelepte.
ȘtergereCraciun fericit, draga Carmen!
RăspundețiȘtergereNumai bine tie si celor dragi tie!♥️