Zece clipe de uimire
sau minute de-amăgire,
zece ore de-alergare,
zece zile de visare,
zece săptămâni de soare,
zece luni de încântare,
zece ani de poezie,
pâlpâire mereu vie
dăruindu-se întreagă
gândurile le dezleagă,
inimile le adună
împreună...
(2019)
Mulțumesc pentru fiecare clipă în care mi-ați fost inspirație și respirație, ticăit de ceas și bătaie de inimă, sămânță de gând și intensă emoție în cei zece ani de vers împărtășit între noi.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Iti multumesc pentru versuri! Te-am descoperit tarziu, dar revin aici cu mare placere!
RăspundețiȘtergereMulti ani in continuare iti doresc! De poezie, de incantare, de soare si visare si incantare! :)
Important e că ne-am descoperit. Sunt încântată de câte ori reușesc să câștig un cititor, așa că faci parte din încântare.
ȘtergereMulțumesc și îți întorc urările cu mult drag! 🙂
Si eu te-am descoperit cam tarziu, dar ce bine a fost dupa aceea!
RăspundețiȘtergereFie ca muza sa te inspire multi ani de aici inainte!
La Multi Ani, draga Carmen, plini de o realitate cumva poetica, pentru a o versifica mai usor! :) Imbratisari!
Cum îi spuneam și Dianei, important e că am dat unii peste alții prin lumea aceasta fără garduri a internetului.
ȘtergereMuza te-a inspirat pe tine când mi-ai urat "o realitate cumva poetică". Cred că tuturor ne-ar prii așa întâmplare.
Un an cu o realitate cât mai poetică îți doresc! Te îmbrățișez cu drag! 🙂