Suflet cenuşă

Mânată de nevoi, de aspră sărăcie,
A plecat departe cu inima pustie.
Şi-a lăsat acasă dragostea de mamă
Sau o ţine-ascunsă pentru că i-e teamă
C-are să se-ntoarcă fără de putere
Să îndure dorul şi ce i se cere.

În oraşul ei s-au închis pe rând
Fabricile toate şi apoi, curând,
Două ateliere şi cinci magazine...
I-a rămas bărbatul, întâi, fără pâine.
Au trecut trei luni şi-a primit şi ea
Ultimii săi bani şi vestea cea rea.

Trei copii acasă, care merg la şcoală,
Şi-o mamă în pat, răpusă de boală,
Cer şi de mâncare şi nişte pastile
Cu priviri de-o vârstă, triste şi umile.
Şi-a făcut bagajul şi-a ieşit pe uşă,
I-a rămas în urmă sufletul cenuşă.

De atunci munceşte cu-un zâmbet străin
Împietrit pe faţă, zugrăvit pe chin,
În palate reci ca femeie-n casă,
În restaurante ca bucătăreasă.
Rânduindu-şi slujbele, cât ar fi de lungă,
Ziua totdeauna pare să n-ajungă.

Îşi chiverniseşte banii cam avar,
Daruri pentru ea îşi permite rar,
Dar trimite-acasă şi e împăcată
Seara, în cămara ei simplă şi curată,
Când o prinde somnul fără să-şi dea seama
Aşteptând s-o sune copiii şi mama.

Doar atunci aude vorbind româneşte
Şi dorul o doare şi mai tare creşte,
Glasurile dragi prin suflet săgeată...
S-ar întoarce-acasă, ar fugi îndată
Căci noapte de noapte, inima i-e frântă,
Lacrima şi truda somnul i-l frământă.

Ştie că acasă vreo două vecine
Care nu duc grija zilelor de mâine
O bârfesc degeaba, doar din răutate,
Şi i-au pus în cârcă cele rele toate.
Simte că-i aşa atunci când bărbatul
Face glume strâmbe despre ea şi altul.

Cât despre copii, nu le e uşor,
Că îi tot repetă cât le e de dor,
Şi ar vrea şi ea să le fie-aproape,
Să-i privească-n suflet prin furiş de pleoape,
Să le ţină-n palme de iubire pline
Nelinişti şi temeri şi să le aline.

I-e nedreaptă soarta, dar nu-i prima oară,
A răzbit demult şi-a-ncetat să doară
Durerea de-atunci, va răzbi şi-acum
Şi-apoi s-o întoarce pe acelaşi drum,
Va lega cu nod capetele rupte
Ale vieţii ei, în atâtea lupte.

Doar să-şi vadă mama iarăşi pe picioare,
Să-i crească cel mic cu puţin mai mare,
Ceilalţi doi mai au şcoală vreo trei ani...
Pentru toate-acestea îi trebuie bani.
Mai îndură azi şi cu fruntea sus
Le-o duce pe toate câte-or fi de dus.
(2012)