Torid

A venit norul cu ameninţarea
Şi-a năpădit zarea
Dinspre miază-noapte.
Păsările au răspândit şoapte
Despre ploaie şi despre furtună;
Li se părea că nu-i a bună
Umbra prea devreme căzută
Când amiaza era neîncepută,
Când soarele încă nu apucase
Să-şi ascută suliţe fioroase.
Apoi s-a stârnit o boare
Cu fior de răcoare
Prin iarba nerăbdătoare
Să-şi stingă setea şi să soarbă
Prin rădăcini viaţă de iarbă.
Dar nu ştiu cum vântul s-a învârtit
Şi-a spulberat norul spre asfinţit
Fără să-l poarte iar peste soare,
Fără să-l desfacă în fiecare
Strop de viaţă şi de răcoare.
Soarele a reuşit să-şi închege
Armată de suliţe ascuţite după lege
Şi le-a azvârlit pe toate, nevăzute,
Ierbii, pădurii, florilor mute.

La amiază în valuri înşelătoare,
Legănat pe raze de soare
Dansa numai aerul către zare.
Restul se topise în nemişcare...
(2012)

Provocarea de la psi de săptămâna trecută, scrisă în vacanţă.