sâmbătă, 23 martie 2013

O singură speranţă

"Unde să fug de propriul meu destin,
să las în urmă fiere şi pelin,
şi umilinţă, şi durere, şi abis?
Să fug de-acasă e singurul meu vis!

Cei mari îmi spun că mama a plecat
fiindcă îşi găsise alt bărbat
şi că nu îi era cu tata bine,
dar cred că îi era rău şi cu mine.

Oare să fi găsit copil în locul meu,
altul mai bun decât am fost vreodată eu?
Oare lui să-i fi dăruit iubire
şi blânde mângâieri cu gust de fericire?

De tata oamenii îmi spun
că el, de felul lui, era om tare bun,
dar l-a ajuns păcatul şi l-a făcut să fie
neom când ceaţa-i intră-n minte la beţie.

Atunci e mânios, mă-njură şi mă bate.
Am încercat să-l rog şi să-i promit de toate,
am plâns şi am ţipat, am strâns din dinţi tăcând...
Îmi spune că nu-i merit nici cel din urmă gând.

Iar la final adoarme, iar mie îmi e frig,
mi-e foame şi n-aude vreun suflet nici când strig.
Cred c-am cules din lume pentru mine
tot răul, iar din bine puţin mi se cuvine.

Dar nu ştiu cum să fiu mai bun şi mai cuminte
ca viaţa mea din haos să iasă înainte
de-a-mi pierde inocenţa şi pacea chiar de tot,
cât să iubesc mai ştiu şi cât să sper mai pot.

Ce mă opreşte să nu plec de-acasă încă
e o speranţă veche, ascunsă şi adâncă.
Adorm cu ea în gând ca să se împlinească:
mama să se întoarcă, tata să mă iubească..."


Eşecul e-al părinţilor, dar poate fi şi-al lui,
copil sărman lăsat în grija nimănui,
ce nu discerne adevărul de neagră răutate
şi parcă i s-a luat şi bruma de dreptate

ce i-ar îngădui să crească liniştit,
să simtă şi să ştie cum e să fii iubit,
că oricare copil merită tot ce-i bun,
că cei ce n-au valoare sunt cei care îi spun

că el e vinovat, că el nu e de-ajuns,
că el ar trebui, că el n-a fost supus,
cuminte, ascultător, frumos, deştept...
Copilul încă nu a învăţat ce-i drept.

Şi dacă-nvaţă strâmb, poate să se îndrepte...
Poate... dar cine ştie de nu cade pe trepte?
(2013)

Campania "COPIII FĂRĂ ETICHETE" a celor de la SALVAŢI COPIII urmăreşte conştientizarea violenţei împotriva copiilor din societatea românească, generarea unei schimbări de atitudine faţă de această violenţă, precum şi generarea unei schimbări de paradigmă în educaţia copiilor, prin: înlocuirea practicilor violente cu metode educaţionale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui, renunţarea la indiferenţă şi acceptare faţă de violenţa împotriva copiilor. Cristian China-Birta, blogger la chinezu.eu, este Ambasadorul Campaniei ”Copiii fără etichete”. El şi-a asumat, împreună cu Blogal Initiative, mobilizarea bloggerilor pentru ca aceştia să combată pe blogurile lor violenţa împotriva copiilor. În colţul meu de blogosferă ambasador a fost psi.

Şi tot la psi s-au înscris duzinarii, ca în fiecare săptămână.

11 comentarii :

  1. mulţumesc mult, carmen.
    învolburare în apele sufletului ai pus!

    RăspundețiȘtergere
  2. M-a impresionat foarte tare poezia ta, ai darul asta, de a misca inimile...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai când ceea ce scriu vine din inimă, şi atunci numai dacă cititorul gândeşte şi simte la fel cu mine. Mulţumesc, dor! :)

      Ștergere

  3. Impresionant şi dureros. Sper să aibă ecou. Sper din tot sufletul să aibă ecou. Ştiu eu de ce.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce să spun... sper şi eu! Oare mama şi tatăl acestui copil or mai şti să citească?

      Ștergere
  4. E tare trist pentru copiii care trăiesc asta. E aproape imposibil să-și mai revină.

    RăspundețiȘtergere
  5. intradevar se poatea vedea cu ochiul liber cat si simtit cu inima
    ca caci ceea ce tu Carmen scri pui paisiune pui un strop din sufletul tau si asfel poezia prinde viata chiar si-n inima cititorului cu stima Carmen

    RăspundețiȘtergere