Port măşti de cuvinte

Port măşti de cuvinte
Pe faţă, pe minte,
Pe suflet, pe privire,
Pe iubire.
Le port de o viaţă
Sau doar când e ceaţă.
Cine ştie?...
Eu ştiu că sunt vie
Sub mască şi peste.
Şi-atunci citeşte
Printre rânduri.
Apar alte gânduri,
Cele care se aştern
Cu aer solemn
Peste un semn
Pe care îl purtăm amândoi
În acelaşi fel (şi ne făcuserăm noi
Din doi).
Masca mea, adevărată sau nu,
Poate ţi se potriveşte. Tu
Hotărăşti
Pe cine priveşti
În oglinda cea mată
De cuvânt binecuvântată.
Masca mea e astăzi floare,
Mâine doare,
Strânge în chingi…
Să nu le-atingi!
Ieri mi-a fost lumină
Senină.
Va fi şi noapte,
Noapte cu şoapte
Sau cu tăceri
Adieri.
În fiecare mască e un dar,
(Poate puţin har,
Fiecare mască e vie),
Dar pentru cine ştie
Să culeagă,
Să aleagă
Şi nu-i nici una
Egală cu minciuna.
(2012)

Încă o mască, pentru Blog Power cu tema propusă de Surâsdeamăgire:
"Iluzii/măşti: - adesea oamenii aleg să îşi ascundă sentimentele. Mulţi vor să pară altcineva şi mulţi oamenii îşi poartă propria mască.
Care sunt motivele pentru care cineva ar alege să-şi poarte propria mască?
De ce ar avea nevoie cineva să se elibereze de propria mască?
Ce s-ar întâmpla dacă oamenii care poartă o mască ar renunţa la ea şi ar alege să nu se mai prefacă?"
Mult succes şi celolalţi participanţi: Masca, Bal mascat, Eu sunt carnavalul!, Omul cu o mie de feţe, Despre falsitate şi oameni falşi. Apel la sinceritate, Despre măşti, Sclav al măştii, Fără măşti, Diferit!, Lumea este un bal mascat, Eu am să fiu ceea ce simt

Cuvinte cu mine

cuvinte cu mine nu se opresc niciodată
oricât de tulbure sau de împăcată
aş fi
aş fi în tăcere numai dacă n-aş fi
sau dacă somnul m-ar prea însoţi
mereu
mereu caut nod în papura mea
atent împletită pe casă să-mi stea
stea
să-mi stea stea de gând pe casă de mine
dar caut pete şi luminii când vine
şi vine
prin vine îmi curge gâlceavă sau nu
când pace se face între eu-eu şi eu-tu
tot eu
să mă iert? nu, că n-am ce ierta
greşeala întreagă dacă e-a mea
o port
port cu corăbii sau port cu epave
port haine mai rupte, ţinute mai grave
urmări
tot ale mele, vin după greşeli
greşeli să se spele, urmări nu le speli
pete
sunt pete luminii, luminii când vine
prin vine îmi curg şi gânduri senine
surâs
surâs prin cuvinte, cuvinte cu mine
(2012)

Cuvinte hotărâte de Bianca pentru Blog Power: Cuvinte cu mine. Ce mi-aş adresa dacă m-aş întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aş certa? Pentru ce m-aş lăuda? Mi-aş ierta greşelile?
Au cuvinte cu ei: Întânirea lui IO cu EU, Tăceri printre cuvinte, Gândurile sufletului meu, Copac rupt, Vreau să-mi împart viaţa cu... MINE!, Oglinda, Iubeşte-te mai mult... pentru că MERIŢI!, stelele nu mă aduc acasă, De vorbă cu mine

Harta dezamăgirilor

Pe-o hartă a dezamăgirilor, când eşti copil, baloane de săpun
Se sparg c-o lacrimă şi sunt uitate la primul zâmbet bun,
La prima promisiune, la prima vorbă blândă
Care pictează-n curcubeu culoarea ei plăpândă.

În tinereţe ţi-e iubire la asfinţit şi dimineaţă
Şi pui tiparul ei pe pânza din care-ţi tai o viaţă.
Dacă tai drept sau strâmb e întâmplare sau ispită;
Dacă un vis îţi moare azi spui că ţi-a fost ursită
Puţină suferinţă, puţină disperare şi-apoi înveţi din ele
Că uneori din cer dispar şi mor câteva stele
Şi pui în loc, cu prea nebună şi grea neprevedere,
Alt dor, alt vis, altă iubire, cum inima îţi cere.

Dar se întâmplă mai târziu la masa de noroc
Să joci pe-o carte tot ce ai; şi ştii că nu-i un joc...
Şi îţi îngropi de bună voie aripi la temelie
Şi vise care s-au născut chiar din copilărie;
Şi îţi arunci apoi pe masă clipa când ai fi fost
Ori fericit, ori ţi-ai fi pus cumva la adăpost
Sufletul ars şi viitorul cu pânzele în vânt
Croite amplu din speranţe, nu numai din cuvânt.

Norocul poate să-ţi surâdă sau hohoteşte plin,
Te ţine-n palma lui cu miere, nu-ţi scutură pelin,
Sau se întoarce-ntr-un capriciu şi, de-ai crezut prea tare
În hohotele lui de râs cu tonuri schimbătoare,
Îţi fură aripi îngropate adânc la temelie
Şi visele ce-au început chiar din copilărie.

Să-ţi joci pe-o carte viaţa toată nu-i o idee bună...
Ar trebui să ţii ascuns un as la îndemână:
Asul de cupă are-n el o inimă în plus,
Asul de treflă încă speră şi după ce-a apus
Norocul cel jucat târziu pe ultima ta carte...
Îl scoţi pe şest şi-ţi joci cu el viaţa pe mai departe!
(2012)

O hartă a dezamăgirilor desenată pentru Blog Power.
Au mai croşetat pe acelaşi subiect: Pasiune pe corzi, Probleme în paradis, Reînviere în dragoste, Bălgradul de azi, Absenţa..., Viaţa - vânzătorul de iluzii

Nu sunt cuvinte

De-un timp nu-mi doresc întâlniri amoroase,
Nici trubaduri din trecut mă colinde,
De-un timp e mai frig şi durere prin oase,
De-un timp nu mai am la iubire merinde.

La margini de suflet să-mi daţi întâlnire,
Prieteni de-o viaţă şi poate mai mult,
Chiar dacă rar mai ajunge vreo ştire,
Încă mai ştiu să vă chem, să v-ascult.

Ar curge cuvinte, dar mai mult curg tăceri...
Cuvintele-ar fi foarte mici şi ar spune
Aceleaşi ştiute, neschimbate păreri
Doar despre lucruri cuminţi şi comune.

Tăcerile sigur ar fi importante...
Când înţelegere blândă s-ar topi în priviri
Ne-am curăţa de tristeţi şi păcate
Cu-n zâmbet din taina unei vechi amintiri.

Spovedanii tăcute arzând la foc mic
Ne-or curge prin mâini ce se strâng nesătul
Şi nici la plecare nu vom spune nimic
Căci nu sunt cuvinte să spună destul.
(2012)

Simona a fost cea mai inspirată şi mai convingătoare săptămâna trecută şi de aceea i-a revenit sarcina să dea temă pentru cercetare interioară pentru Blog Power: "Ţi-aș spune că… Pe cine ai vrea să întâlnești? Ce cuvinte ar curge între voi? Cum v-aţi despărţi?". Alte articole participante: Întâlnire cu dragostea, Întâlniri, Ţi-aş spune că..., Aşteptaţi-mă..., Suflet în oglindă.

Sunt eu

Îmi ştiu trecutul şi sunt eu prin ceea ce am fost,
Iar viitorul e necunoscutul ce pare să-mi dea rost,
Şi în oglindă mi se-arată doar clipa de acum,
Trecutul mi s-a stins, iar mâine e pe drum.

Ce numai m-a rănit, dar să mă frângă n-a avut putere,
Mi-a pus un semn pe suflet şi-n minte altă vrere,
Cernut-a visele adevărate de iluzii fără noimă
Şi aripilor le-a croit mai potrivită formă.

La fel şi bucuria ce spulberă zăgazuri
Mi-a scris peceţi pe suflet, mi-a înălţat şi flamuri,
Şi printre bucurie şi durere am tăiat cărare,
Gratii am smuls, apoi am ridicat şi ziduri protectoare.

E-un pic mai mult decât o adunare simplă,
Sunt eu pentru că aleg ceea ce se întâmplă,
Măcar din când în când, şi chiar dacă mai tremur
Nesigură şi-aştept cu teamă un viitor cutremur,

Oglinda nu va şti fiindcă nu-i arăt decât un zâmbet
Şi numai partea dăruită cu cer senin din suflet,
Iar norii mi-i păstrez în loc secret, dar tot cu drag
Fiindcă sunt ai mei, din ploaia lor mă trag,

Din ploaia lor ridic coroana mea de gânduri,
Şi vesele, şi triste, şi blânde, şi cu riduri.
Dacă-s mai mult trecut sau mai mult viitor
Mi-e greu să hotărăsc cât sunt încă în zbor,

O aripă îmi bate înţeleaptă de trecut,
Cealaltă se rezeamă pe vis neînceput,
Iar între ele-s eu şi clipa de acum
Cu inima în zbor şi pasul prins de drum,

Cu praful din trecut lipit pe talpă,
Cu dor de ce va fi strâns blând de tot în palmă,
Îmbrăţişez cu jind orice nou răsărit
Şi la apus visez ce încă n-am simţit.
(2012)

Am încercat un răspuns la întrebarea hotărâtă de psi pentru Blog Power. Răspunsuri de la alţii:
Copilul de lego
Să privesc în oglindă?
Psilocybin
Eutropolis
Marea trilemă: trecut prezent ori viitor?
Pictor...
Culoare
Vis la jumătate
Trecutul în oglinda viitorului
Casa sufletului meu
Culmile prezentului

Feministă

Dacă m-aş face personaj de film sau personaj de carte
Aş fi greu de uitat şi n-aş cunoaşte moarte
Fiindcă aş rămâne inscripţionată pe vecie
Pe un hard disk sau pe o foaie de hârtie.

Tot eu aş fi, dar în scenariul pe care singură l-aş scrie
Ar fi ceva mai multe pagini pentru poezie.
Aş pune, uneori, un dram în plus de duioşie,
Iar alteori n-aş accepta uşor să trec peste mândrie.

S-ar întâmpla să fiu mai neîndurătoare
Chiar dacă aş strivi în cale câte-o floare,
Fiindcă-n răzvrătire în faţa nedreptăţii
Mi-aş ascuţi şi limba şi, uneori, şi colţii.

Privesc în jurul meu fiinţe obidite
Cu inima zdrobită, ţinute înrobite,
Legate cu iubirea de mamă şi cutume
Atât de învechite, rămase-n astă lume.

Se zbat între nevoi şi dor de libertate
Se-apleacă, se supun şi şi-au lăsat deoparte
Şi inima, şi lacrima, ţinuta verticală,
De li se încovoaie coloana vertebrală.

Sunt legi nescrise cu litera ştiută
De cei ce le impun, de cele ce le-ascultă.
Şi chiar dacă s-a şters vreun paragraf ori vreun articol
Atât de lungi sunt restul, de-aproape că-i ridicol.

Cu paşi mărunţi, cu drepturi dobândite pe furiş,
În ritm de melc, alunecând târâş-grăpiş,
În zeci de ani sau în vreo două sute
Pe faţa lumii s-au schimbat doar nişte amănunte.

Femeile din umbră au ieşit la soare
Şi pot să se exprime sus şi tare,
Au dreptul să muncească la slujbă pentru bani
Că-ntr-un salariu singur nu-s destui gologani.

Apoi se-ntorc acasă la slujba lor cea veche,
Tradiţie transmisă mai mult după ureche,
Şi sunt soţii, şi mame, şi menajere-n casă,
Şi-apoi bucătărese când e vremea de masă.

Sigur că le-ar prii şi puţin ajutor,
Unele îl primesc, iar altele nu-l vor,
Dar sunt pe lume fiinţe obidite
Cărora li se cere şi nu li se permite.

Poate nu ştiu nici ele să trăiască,
Ori parte n-au de înţelegerea firească
Şi au ales un drum de sacrificii înşirate
În care "mulţumesc" e un cuvânt aparte

Pe care mult prea rar sau mult prea niciodată
Nu îl aud, nu-l simt şi nu li se arată.
Dacă m-aş face un personaj de film sau personaj de carte
Aş fi o feministă, fără vreun dar sau poate.

Aş încerca să dovedesc încă o dată
Că dacă eşti femeie nu eşti şi vinovată,
Că mărul a fost bun şi a fost împărţit,
Iar din ştiinţa lui noi toţi am devenit;

Şi că puterea nu stă numai în muşchi şi în tradiţii,
Că mintea ascuţită ucide repetiţii
Şi poate scrie pagini cu litere sculptate
Numai pe verticală şi cu feminitate.
(2012)

Psi a fost din nou lider de opinie la Blog Power, şi a ales un subiect care lasă loc de exprimare imaginaţiei, viselor sau ideilor în care crezi:
Scriu destine...
Jenabii
Mă cheamă Alunka
Romanul meu
Surâs pe obrazul eternităţii

Să fii om

Să fii om e încercarea cu care vii pe lume,
E ceea ce ţi se lipeşte de nume
Ca o definiţie, ca un adevăr la a doua vedere
Ascuns după trăsături oricum efemere.

Să fii om înseamnă să te ridici pe tine
Din cărămizi grele şi câteodată puţine,
Să te înalţi atât cât ţi-e visul şi zarea,
Să nu te dărâme nici vântul, nici marea.

Să fii om poate fi o povară în plus
Când ai lângă tine încă un suflet de dus,
Când sprijini pe umeri sau ţii tare de mână
Pe cine-ai alege lumea ta să-i rămână

Aşa plină de vise, aşa plină de zbor,
Să o ducă-nainte, să o aibă izvor
Pentru încă o vreme, pentru o încercare
Când ţie în faţă drumul parcă-ţi dispare.

Să fii om mai înseamnă şi să nu îngrădeşti
Nici zborul de-alături, nici alte poveşti
În care se-ntâmplă să creadă curat
Vreun alt trecător, poate neînsemnat.

Să fii om e iubire şi încă mai mult:
Înţelegere blândă pentru orice tumult
De emoţii, al tău sau al celor din jur,
Pentru gând înţelept ori cuvânt imatur.

Să fii om e atunci când te străduieşti
Deschizând o cărare să nu îmbrânceşti,
Să despici o pădure, dar să nu laşi vreo rană,
Să alergi doar cu rost şi nu pentru vreo toană.

Când te naşti ţi se dă numai o încercare...
Să fii om totdeauna, fără de încruntare,
Fără pauze şi fără să cauţi odihnă sau somn
Să faci pace cu tine... fiindcă eşti om.
(2012)

Comentariu la tema aleasă de Ratzone pentru Blog Power. Alte păreri exprimate:
Uman, dual...
Vise în minţi închise
oameni...
Umanitate, inumanitate, dezumanitate... UN ARTICOL UMAN!

De ţi s-ar da încă o şansă

-Ajungi în lumea asta mare
Din întâmplare,
Zvârlit de soartă într-un timp şi-un loc
După noroc,
Cu mintea iute sau puţină,
Îmbelşugat udat la rădăcină
Sau însetat între nisipuri,
Cu foarte diferite chipuri.
După avere sau putinţă
Îţi construieşti întreaga fiinţă,
Îţi scrii destinul.
Astăzi te bucuri, mâine înduri chinul,
Şi-oricât ai vrea, tot nu eşti gata
În ziua când se cere plata
Şi-ai vrea să te mai naşti o dată, poate,
Să-ţi râzi în barbă-ncet de moarte...
De ţi s-ar da încă o şansă
Ţi-ai face viaţa mai frumoasă?

-Aş cere când mă nasc să am în minte
Tot ce-am trăit mai înainte,
Să mă întorc în lume înţeleaptă,
Să aflu mai uşor cărarea dreaptă
Pe care să-mi înşir paşii atentă,
Să nu fiu iarăşi repetentă
La vreo iubire neştiută,
Lăsată-n drum neîncepută,
La vorbe nerostite ori nepotrivite,
La întâmplări neînsemnate sau la dulci ispite.
Unde m-aş naşte ar fi clima blândă,
S-ar îndura de firea mea plăpândă
Şi nu m-ar viscoli prea aprig şi nici n-ar arde
Pârjoluri lungi în anotimpuri calde.
Şi mi-ar ploua în suflet dacă mi-ar fi sete,
Ori mi-ar seca tristeţea cu adieri prin plete,
Mi-ar fi senin în fiecare dimineaţă,
Iar stelele mi-ar ţine visările în viaţă.
Dar cum atâta perfecţiune nu există
Nu îmi rămâne decât să fiu optimistă
Şi să înfrunt c-un zâmbet fiecare zi
Până când una dintre ele... nu va fi.
(2012)

Penru Blog Power, Psi a propus tema "Dacă m-aș mai naște o dată, cine aș fi, de ce, unde aș fi?"
Au mai răspuns la întrebare:
Stop cadru
De-aş fi eu
Bălgradul de azi
Dacă m-aş mai naşte o dată
De-ar fi să mai fiu o dată...

O iarnă perfectă

Ar fi perfectă iarna venind pe nesimţite,
Fără să îşi ascută nici dinţii, nici cuţite
De ger muşcând prea aprig, de viforul cu zbor
De neoprit, prea aspru, prin tot pătrunzător;

Ar desena pe ramuri atât de ireale,
Nepotrivite flori, cu gheaţă în petale,
Ar înşira pe trunchiuri doar scoarţe argintii,
Ar umple tot văzduhul cu aripi străvezii;

Ocean cu valuri albe ar revărsa pe dealuri,
L-ar contopi cu cerul din care curg iar valuri
Din îngheţate pulberi de stele răsfirate
Ca în copilăria poveştilor uitate;

Ar creşte în grădină din oameni de zăpadă
O oaste neînvinsă ce n-ar putea să cadă
Decât la primăvară şi-atunci are să fie
Luată de dezgheţ în blânda lui robie;

La streşini, din lumină prelinsă, îngheţată
Coloane transparente ar încropi îndată,
Imaginea de orgă ar  zămisli din vânt
În mintea ce visează imaculat un cânt.

Şi toată întâmplarea ar ţine nişte zile
Cât ar sufla o dată Gerilă printre file
De calendar uitat pe-afară, pe terasă;
Iarna ar fi aievea crăiasa cea frumoasă.
(2012)

Inspirată de o iarnă grea şi de Blog Power

Nişte vărzări!

Au fost cândva zece porunci adânc tăiate-n piatră…
Acum sunt zece întrebări care răspuns aşteaptă.
Cât mai concis să fie el şi cît mai coerent,
Iar de nu-ţi iese exprimarea rămâi şi repetent.
Sunt întrebări interesante, le-aş lămuri în versuri,
Aş fi chiar coerentă, poate, aş cerne înţelesuri,
Dar conciziunea mi-ar lipsi la fel de cert cum este
Că aş bifa atent căsuţe la acest fel de teste.
Poate ar fi atunci mai bine, ca să nu pierdem timpul
Să furnizăm la întrebări răspuns de tip multiplu
Şi fiecare să bifeze concis, exact şi sigur,
Răspunsul propriu să-l aleagă, şi numai unul singur.
N-ar mai fi loc nici de confuzii şi nici de ezitare,
Şi nici vreo artă să răspunzi corect la întrebare.

1. De ce iubesc luna ianuarie?
2. De ce iubesc strazile cu nume de poeti?
3. De ce iubesc fulgii de nea?
4. De ce iubesc propozitiile care nu contin negatii?
5. De ce iubesc ceasurile care opresc timpul in loc atunci cand e cazul?
6. De ce iubesc un cap plin de idei?
7. De ce iubesc copiii care au fulare rosii?
8. De ce iubesc forta de atractie?
9. De ce iubesc pantofii care au in ei o intreaga poveste?
10.De ce iubesc soarele?

1. De ce iubesc luna ianuar… nu prea îmi amintesc,
Poate că fiindcă n-am iubit-o şi nici n-am s-o iubesc.
2. Pe străzi cu nume de poeţi arar m-am preumblat,
Iar praful pe pantofi, cumva, la fel mi s-a urcat.
3. Fulgii de nea or fi frumoşi când îi priveşti din casă,
Dar nu-i iubesc pentru că gerul înţeapă şi apasă.
4. Întreaga mea versificare de-acum e o negare
Şi o iubesc pentru că spune concis şi clar ce doare.
5. O fi prozaic ce vă spun, dar ceasul de mi-a stat
Întotdeauna mai târziu la treabă am plecat.
6. Un cap plin de idei e, sigur, un creier ideal
Şi îl admir dacă sunt bune, dar dacă nu… halal!
7. Copiii îi iubesc oricum, şi, iarna, cu fulare
Ar trebui cu toţi să umble, de orişice culoare.
8. Forţa de-atracţie ne ţine strâns înnodaţi pe sol
Şi când umblăm nu ne trezim căzând mereu în gol.
9. Povestea pe care-o conţin şi-o duc pantofii mei
E despre bătături ce dor când merg, de obicei.
10. Soarele-i bun, ne dă lumină, căldură, ne dă roade
Atunci când n-are dinţi în gură sau nu-i încins şi arde.

M-am străduit şi-am reuşit să fiu foarte concisă,
Doar că ce-am scris n-are vreo noimă şi-acum sunt indecisă
Dacă ar trebui s-o las uitată la nefinalizate
Postarea asta minunată cu versuri dezlânate.
Că de-am răspuns concis şi clar la zece întrebări
Nu mi-a ieşit o poezie, ci doar nişte vărzări!

Şi-acum, în varianta-n care
Aş scrie pe-ndelete,
De încă mai aveţi răbdare
Cu versuri desuete,
Am căutat prin vorbele mai dinainte scrise
Răspunsuri care nu-s la fel de scurte şi concise:

1. Pastel
2. Foi
3. Fluturi de stele
4. Nu cere gândului să se supună
5. O pădure fără foşnet
6. Înţelepciunea 
7. Poveste de iarnă
8. Vino în iarna mea geroasă
9. Pantofii roşii de bal
10.Nisip

Am fost prea aspră-n comentarii, dar e un argument
Că fiecare întrebare merit-un post decent
Care n-ar fi precum la şcoală lucrarea de control
Urmând la recapitulare şi cu alt scop şi rol.
Azi pe Blog Power îl salut şi îi doresc succes
Mi-a fost din toate cel mai drag, m-a provocat ades,
Eu am rămas în urma lui, el merge mai departe,
Nu mi se potriveşte forma de care are parte.

În altă minte

Ce-aş face dac-aş fi în locul lui?
Nu ştiu şi-am obosit să-mi tot închipui
De ce îi plouă sau îi ninge printre gânduri
Şi ce-i ascuns cu grijă printre rânduri.

Cred c-aş vorbi cuvintele cu noimă,
Le-aş rotunji sau le-aş da altă formă
Şi, ca să înţeleagă fiecare-n parte,
Din ceaţă aş desface desene colorate.

Dar în ce-am scris aici, de fapt, sunt numai eu.
Am obosit şi-mi vine tot mai greu
Să îmi imaginez cum e în altă minte.
E muncă în zadar... aşa că stau cuminte.
(2012)

Poezie înscrisă în concursul Blog Power, fără mari şanse de succes pentru că e în competiţie cu scrieri pline de sentiment ale unor foarte talentaţi colegi de blog:

Călătorie spre sufletul uriaşului
Şi totuşi...
10 minute de faimă
Eliberrea din cutie!
...din când în când...
Dacă aş fi pentru o zi femeie
Viaţa bărbatului iubitor!

 Tema "Ce ai face daca ai fi o zi in pielea celuilalt?" a fost aleasă de Vanessa.

Despre iubire

Despre iubire mi-au rămas vorbe puţine,
Sunt folosite, vechi şi-n minte nu-mi mai vine
Vreo vorbă nouă, frumoasă, care să înfioare
De fericire sau tristeţe dacă iubirea moare.

Nici nu mai arde, nici nu lumineză
Flacăra ei şi poate că nu-i trează,
Poate că jarul ei s-a stins înăbuşit sub scrum,
Cum i s-au risipit şi urmele de fum.

Caut prin amintiri la zile zbuciumate
Când încă mai credeam că eu le ştiu pe toate,
Că nimeni şi nimic din calea mea nu poate
Să spulbere iubirea, s-o poarte prea departe.

Mi-aduc aminte de prea puţină fericire
De când tânjeam, nesăbuită, după o iubire,
Era speranţă, dar erau şi lacrimi
Era şi dor curat, şi-nnebunite patimi.

Acum aproape că nu mai înţeleg
De ce mi-era prea greu să fiu ca un întreg,
De ce credeam că înc-o jumătate
Mi-ar trebui să mă ferească de singurătate.

M-am întâlnit târziu, din nou, cu mine
Şi nu mi-a fost urât, ba m-am simţit chiar bine
Să-mi sprijin gândul obosit pe umărul meu drept,
Să îl adorm c-un cântec, pe urmă să-l deştept,

Să îmi rezem visările pe umărul meu stâng,
Să le păzesc, să le păstrez, să nu le frâng,
Să mă adun întreagă din gânduri şi visări
În suflet, înăuntru şi-n cele patru zări,

Să fiu una cu mine, să-mi fie împlinită
Pacea, şi bucuria, şi câte o ispită,
Să nu-mi atârn de nimeni speranţele şi dorul
Şi să-mi croiesc din vise albastre viitorul.
(2011)

Pentru Blog Power, ediţia a treia, cu tema Cântecul iubirii propusă de Little Thoughts

Ciuperci umplute

Sorbind încet cafeaua nici rece, nici fierbinte,
În dimineaţa asta şi blândă, şi cuminte,
Cu visele de-aseară iţite printre gene,
Cu pleoape-ngreunate de picături de lene,
Cu-n disc de când iubirea, la fel de ameţit,
Rotindu-se sub acul cel pus pe chinuit,
Împrăştiind în jur o veche melodie
Care cu vraja ei trecutul îl învie,
Mă cuibăresc în mine cu sufletul cântând
Şi-n ritmul lui se-ncheagă rând negru după rând
Pe foaia graţioasă şi albă de hârtie
Pe care-am cumpărat-o ieri de la librărie
Fiindcă sus în colţ e palid desenată
Pe-o floare străvezie inima sfâşiată.
În ritmul dinăuntru fac vorbele să cânte,
Aşa cum se observă din ce-i scris înainte.

Mi-ar fi plăcut o dimineaţă aşa de liniştită,
Dar astăzi n-am cedat la apriga ispită;
De fapt, de mult trezită, mă fugăream prin casă,
Extrem de-aglomerată şi un pic mânioasă
Fiindcă nu pusesem în cana de cafea
Din zahăr cantitatea care îmi trebuia,
Şi-o târâiam cu mine din baie-n dormitor,
Şi când o nimeream sorbeam din ea cu dor...
Şi muzică aveam: de la pc în casă,
Şi în bucătărie, un radio pe masă,
Iar dacă le-auzeam deodată pe-amândouă
Din ochii mei umbriţi picau boabe de rouă,
Profund impresionată de-aşa cacofonie...
Şi mi-am făcut refugiu draga bucătărie.
Pe când cu fantezie şi spor tocam ciuperci,
Pe-un carneţel pătat cu sosuri şi ghiveci
Mi-am aşternut dorinţa cu sete vinovată,
Având şi conştiinţa, asemenea, pătată.

Această rătăcire sper că-mi va fi iertată
Dacă promit (de formă) că nu fac altădată
Şi, mai ales, când din cuptor voi scoate
Ciupercile umplute cu rime împănate...
(2011)

Mi s-a părut potrivită pentru tema propusă de Dana Diaconu săptămâna aceasta pentru Blog Power, şi anume Borcanul condimentelor.