N-a spus la televizor

Coloratura ţi-e incertă de cât ai dat cu stângu-n dreptul,
De cât ai dat dreptul acelor ce altfel n-ar fi dat acceptul,
De cât te-ai dus din stânga-n dreapta şi-apoi ai stat puţin în centru
Doar ca să faci încă o roată şi ca să te voteze pentru.

Minciuna oricât de sfruntată o spui şi nu ştii să clipeşti
Că ţi-ai lipit cu scoci pe pleoape orbite seci, nepământeşti,
Privirea-ţi pare fără vlagă fiindcă nu mai ai credinţă
În nicio vorbă, nici principii nu-ţi sunt de nicio trebuinţă.

Sărac cu duhul crezi poporul, când ţii discursul jignitor,
Şi nu îl strigi prostime fiindcă apari iar la televizor.
Îl crezi doar masă de manevră, ai învăţat să îi arunci
Bomba de presă ca să uite că n-are hrană pentru prunci.

I-ai pune fălci de lup să-i rupă pe adversarii care vor
Să-ţi tragă de sub tine tronul şi îţi închipui că-i uşor
Ca, folosind ca voluntar pe jurnalistul care scuipă
Seminţe de scandal mărunte şi-apoi le creşte ca sub lupă,

Să-l ţii mereu în amorţire prea adâncit în griji şi trudă,
Să-l foloseşti în loc de cârjă, supus sub vrerea ta cea crudă.
Dar ai rămas c-o tentativă din monologul desuet
În gât înfiptă când poporul a vrut în rol alt interpret.

Chiar dacă n-are ce alege fiindcă toţi sunt pe-o potrivă
Ar vrea cutremur să se-aleagă şi doar să fie împotrivă.
Ecou imens de freamăt pare că s-a izbit inexorabil
De toţi pereţii de minciună şi-i spintecă indubitabil.

Şi prin pereţi se cască iute şi intră-n crăpături lumina,
Îţi taie pofta de putere şi-i seacă toată rădăcina.
Şi tot lumina împânzeşte din minte-n minte, prin popor,
Şi-i vine mintea de pe urmă… Ştii, n-a spus la televizor…
(2012)

Urmaţi ecouri şi freamăte
Înscrise şi înregistrate
De la psi mai departe…