Şuviţe

Ţi s-au prins perechi
Pe după urechi
Şuviţe de vis
Albastru deschis.

Ţi le-ai împletit
Cu fir aurit,
Cunună aleasă
De împărăteasă.

Şi încununată
Cum n-a fost vreodată
Pe frunte cu-acele
Safire de stele,

Lumină ce trece
Noaptea deasă, rece,
Ziua fără soare,
Ceaţa în fuioare,

Ţi-ai părut în zbor
Pe aripi de dor,
Ţi-ai părut plutire
Peste nemurire.

Şi de la ispită,
Aşa, năucită,
Le-ai crezut pe toate
Că-s adevărate.

Când s-a împlinit
Vremea de trezit
Ai căzut cu stele
Jos pe duşumele.

Ţi-ai trecut cu teamă
Peste frunte palmă
Plină de-ndoială
Că ţi-au fost spoială

Câteva din vise
Şi ţi-s interzise
Aripi şi safire
Către nemurire.

Dar erau sub pleoape
De suflet aproape 
Foşnete de gând,
Zvon de simţământ

Să-ţi dea năzuinţă
Şi-un fir de credinţă
C-ai să împlineşti
Cele pământeşti,

Visul din şuviţe,
Făcut coroniţe,
Cu fir aurit,
De suflet tivit.
(2012)