Corset

Cândva le plăcea să poarte corset
Legat cu şnururi, să le facă mai zvelte.
Strecurau printre pleoape plecate surâsuri cochete
Ce închideau promisiuni despre eternul secret.

Ţinteau cu ştiinţă către iubire sau către avere.
Nu primeau totdeauna ce îndrăzniseră ca să spere.
În loc de iubire se-alegeau cu urâtul bogat,
În loc de avere, drag de frumos, dar era scăpătat.

Supuse apoi după lege, corsetul mai tare strângea.
Era tot ce ştiau, nici una nu se plângea
Că-i haina prea strâmtă şi purtau înainte
Corsetul şi soarta de femeie cuminte.

Acum corsetul a rămas doar prin minţi demodate,
Orbite sau seci, dând deprinderi ciudate,
Încâlcite habotnic şi trist în trecut.
Corsetul acesta prea mult a strâns şi-a durut!

E azi sfâşiat, ajuns aproape o zdreanţă.
Se destramă statornic, în şnururi rupte şi aţă
Tot mai des înfloreşte, liberă şi cugetătoare
Ea, fără corset, şi iubită cu atâta mai tare.
(2012)