Atunci când stelele senine
Ţin loc de ploaie în iubire...
Iar ziua, când arde soarele prea tare,
Aş vrea tot noapte, dar cu felinare.
Iubirea-i ea prea arzătoare
Ca s-o mai ţin arzând la soare...
Mă tem: incendii peste fire
Din firea-mi c-or să se deşire.
Aşa că-n arşiţa de vară
Aş adia, mult mai uşoară,
În loc de dragoste o glumă
Ca un balon frumos de spumă.
Cât are curcubeu pe faţă
Pe adiere se înalţă,
Iar când se sparge nu sunt cioburi,
Nu se scobesc în suflet scorburi
Şi nu-s incendii prin pădure.
Iar arşiţa să se îndure
De verdele pictat cu mure,
Cu zmeură, şi-n iarbă, fragi.
Să nu ne-aprindă cât ni-s dragi
Toate din lume cu măsură,
Chiar de măsura-i tot arsură...
(2012)
Arde tot clubul psi astăzi. Eu ard mai demult, datorită unui comentariu în versuri dăruit mie de almanahe. Prima parte a poeziei e răspuns tardiv cu mulţumire pentru inspiraţie în avans.
frumos mai aryi, carmen.
RăspundețiȘtergerebine ai revenit din vacanţă.
bine te-am regăsit! mi-ai lipsit, tu , clubul, mwb... dar să ştii că tot am tras cu ochiul de pe telefonul fetei mele :))
Ștergerefoarte frumos
RăspundețiȘtergereToate din lume cu măsură,
Chiar de măsura-i tot arsură... :)
focul asta ce ti-e si cu el! :)
RăspundețiȘtergeredacă ne dă psi foc, ardem :))
ȘtergereArde clubul Psi, ard si eu citindu-te pe tine :)
RăspundețiȘtergerechemăm ploile în ajutor :)
Ștergereconfiem, cum s-ar zice...
RăspundețiȘtergeremulţumesc de confirmare! e importantă acum când nimeni nu mai ştie unde e adevărul.
Ștergere