vineri, 6 iulie 2012

Artă şi vanitate

Împodobit cu aripi de fluture te găseai,
Culori pe aripi scurse prin crăpături de sus din rai
Ţi se prinseseră astăzi pe zbor, mâine pe gând...
Înalt ţi-a fost zborul, iar gândul de toate flămând.

Cu aripi căzute din cer şi prinse de umeri
Învălui, cuprinzi, dărui şi-alinţi fără să numeri.
Pe unde atingi rămâne culoare scursă din rai,
Pe cine atingi înfloreşti înăuntru ca-n luna lui mai.

Împodobit cu aripi de fluture îţi era uneori
Oglinda prea blândă şi-ascundea nişte nori
Sub culorile vii, orbită şi ea de lumină...
Încântat ţi-admirai frumuseţea aproape deplină.

Dar, la fel ca-n oglindă, şi în alte priviri
Culori de pe aripi nu păreau năluciri...
Vanitatea-ţi fusese iertată fiindcă deplină
Îţi era dăruirea de aripi, de zbor, de lumină.
(2012)

2 comentarii :