sâmbătă, 7 iulie 2012

Exerciţiu de imaginaţie

Aş face astăzi un exerciţiu de imaginaţie:
Aş umple călimara cu senzaţie
Albastră culeasă de pe zare,
Aş creşte-apoi în călimară floare
De nu-mă-uita.
Tu m-ai căuta
După ce-au trecut ere între noi,
După ce-au secat atâtea ploi.
Nu mai suntem la început,
Nu-i nevoie de niciun salut
Protocolar şi rece.
Când mâna uşoară trece
Peste obraji şi se aşază pe umăr acasă
Palma ta e frumoasă
Cu amintiri adunate în pod,
Făcute nod,
Să nu se piardă nimic din comoară
Când timpul coboară
Pe scară.
Obrazul meu s-a luminat
Treptat
Şi simt trepidaţii care vestesc un cutremur
În suflet… sau numai tremur
De frigul trecut, înalt şi întins,
Somnolenţă peste necuprins
De inimă pustie.
Nu-mi rămăsese nicio simpatie
Pentru iubire de tine,
Aşa că ai face bine
Să nu-ţi aduci încă valiza cea mare.
Lasă întâi să treacă vremea de iertare…
(2012)

Şi mai multă imaginaţie de la psi mai departe...

12 comentarii :

  1. sună ca o incantaţie... şi e frumos tare, carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e chiar exerciţiu de imaginaţie... n-aş mai face altfel de incantaţii. mulţumesc, psi! :)

      Ștergere
  2. Frmuos.... sa creasca floarea din calimara...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Poate să crescă şi alte flori, nu toate albastre... :)

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Mulţumesc , Vero! Mă bucur că ne-am întâlnit! :)

      Ștergere
  4. exercitiu reusit! proclam solutia aleasa de urmat! weekend frumos! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc! :)
      poate că e soluţia potrivită... eu n-o proclam, totuşi. :))
      am citit cândva un aforism şi nu l-am putut uita: "Sarmalele reîncălzite sunt mai bune, dragostea nu."

      Ștergere
  5. bravo, bravo!
    exact aşa i-aş zice şi eu vagabontului "Protocolar şi rece."
    Aş înlocui doar mâna cu lăbuţa, pe urmă l-aş scuipa un pic, l-aş zgâria niţel, l-aş...laşul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încântată de cunoştinţă, Jora!

      Scuipi delicat, felină mică...
      Pernuţele ţi-s moi, pisică!
      În blană îţi vibrează torsul,
      Fuiorul nu îl vrei, doar osul.
      Şi când motanul vagabond
      A dispărut pentru o vreme
      Şi bănuiai că un ciuf blond
      Urmase când era să-l cheme,
      Pernuţele le-ai ascuţit
      Cu tăietură de cuţit...

      aşa se face la pisici
      şi, uneori, şi pe aici. :)

      Mulţumesc[

      Ștergere
  6. Jora e o doamnă, cică! :)
    (îmi permit să mă iau de ea, că-i pisică-mea.)

    RăspundețiȘtergere
  7. Jora e mereu o doamnă, doar e pisică... :))

    RăspundețiȘtergere