Aş face astăzi un exerciţiu de imaginaţie:
Aş umple călimara cu senzaţie
Albastră culeasă de pe zare,
Aş creşte-apoi în călimară floare
De nu-mă-uita.
Tu m-ai căuta
După ce-au trecut ere între noi,
După ce-au secat atâtea ploi.
Nu mai suntem la început,
Nu-i nevoie de niciun salut
Protocolar şi rece.
Când mâna uşoară trece
Peste obraji şi se aşază pe umăr acasă
Palma ta e frumoasă
Cu amintiri adunate în pod,
Făcute nod,
Să nu se piardă nimic din comoară
Când timpul coboară
Pe scară.
Obrazul meu s-a luminat
Treptat
Şi simt trepidaţii care vestesc un cutremur
În suflet… sau numai tremur
De frigul trecut, înalt şi întins,
Somnolenţă peste necuprins
De inimă pustie.
Nu-mi rămăsese nicio simpatie
Pentru iubire de tine,
Aşa că ai face bine
Să nu-ţi aduci încă valiza cea mare.
Lasă întâi să treacă vremea de iertare…
(2012)
Şi mai multă imaginaţie de la psi mai departe...
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
sună ca o incantaţie... şi e frumos tare, carmen!
RăspundețiȘtergeree chiar exerciţiu de imaginaţie... n-aş mai face altfel de incantaţii. mulţumesc, psi! :)
ȘtergereFrmuos.... sa creasca floarea din calimara...
RăspundețiȘtergereMulţumesc! Poate să crescă şi alte flori, nu toate albastre... :)
ȘtergereFrumos... ca de obicei!
RăspundețiȘtergereMulţumesc , Vero! Mă bucur că ne-am întâlnit! :)
Ștergereexercitiu reusit! proclam solutia aleasa de urmat! weekend frumos! :)
RăspundețiȘtergeremulţumesc! :)
Ștergerepoate că e soluţia potrivită... eu n-o proclam, totuşi. :))
am citit cândva un aforism şi nu l-am putut uita: "Sarmalele reîncălzite sunt mai bune, dragostea nu."
bravo, bravo!
RăspundețiȘtergereexact aşa i-aş zice şi eu vagabontului "Protocolar şi rece."
Aş înlocui doar mâna cu lăbuţa, pe urmă l-aş scuipa un pic, l-aş zgâria niţel, l-aş...laşul!
Încântată de cunoştinţă, Jora!
ȘtergereScuipi delicat, felină mică...
Pernuţele ţi-s moi, pisică!
În blană îţi vibrează torsul,
Fuiorul nu îl vrei, doar osul.
Şi când motanul vagabond
A dispărut pentru o vreme
Şi bănuiai că un ciuf blond
Urmase când era să-l cheme,
Pernuţele le-ai ascuţit
Cu tăietură de cuţit...
aşa se face la pisici
şi, uneori, şi pe aici. :)
Mulţumesc[
Jora e o doamnă, cică! :)
RăspundețiȘtergere(îmi permit să mă iau de ea, că-i pisică-mea.)
Jora e mereu o doamnă, doar e pisică... :))
RăspundețiȘtergere