M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
marți, 4 mai 2010
Iarbă
Iarba verde de acasă,
Iarbă moale de mătasă,
Covor pentru tălpi sfioase
Cu fiori de vânt prin oase.
Iarbă deasă
Pentru coasă,
Iarbă rară
Să mă doară,
Când strivită nici nu geme,
Când se curmă nu se teme.
Iarbă nouă
Ţine rouă,
Iarbă veche
Cu pereche,
Iarbă arsă şi uscată,
Inima-i nemângâiată,
Iarbă fragedă şi crudă
Inima să mi-o audă,
(Iarbă verde)
Cine crede,
(Iarbă seacă)
Dacă pleacă.
Iarbă vie-a dorului
Fără umbra norului,
Iarbă care s-a uscat
Şi fânul s-a scuturat.
(2010)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu