luni, 9 iulie 2012

Arzând

Mie mi-s nopţile mai pline
Atunci când stelele senine
Ţin loc de ploaie în iubire...
Iar ziua, când arde soarele prea tare,
Aş vrea tot noapte, dar cu felinare.
Iubirea-i ea prea arzătoare
Ca s-o mai ţin arzând la soare...
Mă tem: incendii peste fire
Din firea-mi c-or să se deşire.

Aşa că-n arşiţa de vară
Aş adia, mult mai uşoară,
În loc de dragoste o glumă
Ca un balon frumos de spumă.
Cât are curcubeu pe faţă
Pe adiere se înalţă,
Iar când se sparge nu sunt cioburi,
Nu se scobesc în suflet scorburi
Şi nu-s incendii prin pădure.
Iar arşiţa să se îndure
De verdele pictat cu mure,
Cu zmeură, şi-n iarbă, fragi.
Să nu ne-aprindă cât ni-s dragi
Toate din lume cu măsură,
Chiar de măsura-i tot arsură...
(2012)

Arde tot clubul psi astăzi. Eu ard mai demult, datorită unui comentariu în versuri dăruit mie de almanahe. Prima parte a poeziei e răspuns tardiv cu mulţumire pentru inspiraţie în avans.

9 comentarii :

  1. frumos mai aryi, carmen.
    bine ai revenit din vacanţă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bine te-am regăsit! mi-ai lipsit, tu , clubul, mwb... dar să ştii că tot am tras cu ochiul de pe telefonul fetei mele :))

      Ștergere
  2. foarte frumos
    Toate din lume cu măsură,
    Chiar de măsura-i tot arsură... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. focul asta ce ti-e si cu el! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Arde clubul Psi, ard si eu citindu-te pe tine :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. mulţumesc de confirmare! e importantă acum când nimeni nu mai ştie unde e adevărul.

      Ștergere