marți, 28 august 2012

Ploaie de vară

Pe marginea de zare soarele cobora spre apus,
Ploaia, şiraguri de perle îşi atârnase de sus,
Stropi vii de lumină cu apa inchisa în ei
Purtau strălucirea scăpată de zei.

Lumina trecută prin sita de nori
Se facea alburie în fuior de vapori
Pe pădure, plutind pe vârfuri de brad
Tăiate-n safir ca muchii de jad.

Vântul trecuse şi el prin decor cu putere,
Dar răsuflarea lui vânătă se supusese-n tăcere.
De-aceea ploaia căzuse surâs din tezaur
Lumină şi cer cernute ca praful de aur.
(2012)

15 comentarii :

  1. Am venit, am citit, m-am încărcat de frumos, şi plec urîndu-ţi voios: să fii iubit, suflet duios!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am venit, am citit, am zâmbit, am simţit că mi-e sufletul îndrăgit. Mulţumesc! :)

      Ștergere
  2. aşa cum curge ploaia-n versul tău, zău dacă nu-mi vine s-o iubesc!
    şi las drept mulţumire o îmbrăţişare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. să ştii că era tare frumoasă ploaia despre care am scris... mulţumesc şi eu şi te îmbrăţişez cu drag. :)

      Ștergere
  3. şi-acolo în ploaie, în straturi, pământul
    lua din albastrul de cer umbletul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. îl lua, îl plutea în dans, fuior de apă toarsă
      şi-şi închega pământul din ploaie o mireasă.
      cu rod din pântec presăra pe toate rod:
      atâtea roade cât al stropilor norod.

      Ștergere
  4. Doamne..., ce mandru stiti voi unele sa vorbiti in versuri,
    uite ce minunatie de cuvinte ai pus si-n ploaia asta de vara !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. minunăţie era ploaia, mă bucur că m-au ajutat cuvintele s-o desenez. :)
      mulţumesc!

      Ștergere
  5. şi rod din rod, între albastra zare şi pământ se făcu pod.
    şi îngeraşii coborau de-acolo-n patru labe-ntru prohod
    şi se-ntorceau napoi în curcubee când bătrâni, ca să îşi spele glod,
    când tot vlăstare, tânjind după albastrul din cea fermecată zare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. îngeri bătrâni, aripile muiate-n curcubeu
      şi le spălau de glod, şi le vopseau cu zare.
      noroiul lor cursese-n versul meu
      şi-n el îmi răsăriseră cuvintele vlăstare.

      Ștergere
    2. ce întorsăturăăăă...

      ia să vedem:

      şi din cuvintele lăstare
      creşteau, cât vezi cu ochiul, lăcrămioare. :))


      cenaclu, soro, nu glumăăăă! cred că dacă ne-am întâlni în real, am locui numai pe balconu' meu. :)) eu sunt moartă de frig, da' nici că mă mut în casă, unde m-aşteaptă covoarele să le adun scamele...stauuuu în viers, în loc să fiu caZnică. :))

      Ștergere
    3. cât vezi cu ochiul nu mai vezi,
      că-nceţoşată privirea e de lăcrămioare,
      perle de inimă când spui ce crezi
      cu dinadins. perle, ori lacrimi, ori mărgăritare?

      îmi place la tine în balcon, putem să mai rămânem câteva grade pe acolo, până dă îngheţul. cât despre caZne, să stea îngheţate acum, să se dezgheţe mai încolo, când o fi timpul mai rece prin versuri. :))

      Ștergere
    4. cred că voiam să spun, ceea ce dinadinsul nu atinse
      că lăcrămioarele-ţi sunt plasele cu vise
      pe care le împarţi cu noi, cadouri
      ciripituri ca după ploaie, în decoruri
      ce numai tu poţi să le-aşezi după-nţelesuri
      impulsuri din încheietură, fine, ca mătăsuri,
      gâdilându-ne în necuprinsuri.

      Ștergere
    5. ba le-aşezarăm după înţelesuri împreună...
      te-mbrăţişez cu drag şi fug la somn. visare bună! :)

      Ștergere
  6. o noapte cu lumini în preumblare, şi caleşti
    cu colorate perdeluţe şi canafi pe la fereşti!

    RăspundețiȘtergere