Cei mai negri nori
Sunt pe cealaltă parte
Totdeauna albi.
(2012)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Cât adevăr...
RăspundețiȘtergereŞi consider că se poate aplica şi invers!
Da, depinde cât de sus zbori. :)
Ștergeresuper! cat de simplu e adevarul!
RăspundețiȘtergereşi surprinzător, nu? :)
Ștergeredragut :>
RăspundețiȘtergeremulţumesc! :)
Ștergeremă topeşti pur şi simplu!
RăspundețiȘtergerecelui mai alb nor
uimirea îi cerne dor
de întuneric
nu întuneric,
Ștergerenumai dor de cuvinte,
aburi de nor alb.
stai că postez acum un haiku, stai numai să termin de numărat, carmen! :D
RăspundețiȘtergere:) răspunsul e la tine
Ștergereoglindă e în cer
RăspundețiȘtergerepată de alb şi de nor
negrul din umbră
nor fără umbră?
Ștergerepată de nimic pe cer,
nimic pe pământ.
nimic pe pământ
RăspundețiȘtergereşi totul în cer şi gând
rostogolire
rostogolire
Ștergerede gânduri fără umbre
între noi - poem.
şi între versuri
RăspundețiȘtergereca o umbră pe ape
semn de cuvânt
corăbii plutesc
Ștergerepurtând în pântec cuvânt.
nicicând epave.