Călătorind în viitor

Călătorind în viitor, pe valea unui vis,
Iau la picior drumul prin timp în sensul interzis,
Căci amintiri ni-s din trecut în clipa de acum,
Viaţa ni-i prinsă în poveşti şi poze de album.

Dar amintiri din viitor ni-s tuturor ispită,
Să ştim ce aţă toarce soarta fără a fi trăită,
S-o rupem şi s-o înnodăm, s-o încâlcim cum vrem
Şi timpul ce ne ţine-n laţ ne fie la cherem.

Pe valea visului plecasem târziu în viitor
Şi alungasem de pe zare pădurile de nor.
În timp ce zorii risipeau roua din întrebări
În faţa mea se desfăceau, cu miile, cărări.

Iar la răspântii se aflau alegeri mari sau mici,
Alţi oameni ce aveau să treacă în viitor pe-aici,
Timpul înmănunchia pe toate în noduri într-o plasă
Pe care nu cred că era vreunul s-o descoasă.

Din aţe se legau puţine în noduri mai mărunte,
Cărările se despărţeau doar după amănunte.
În alte părţi se încâlceau cu miile de sfori.
Acolo lumea se-mpărţea în două-trei culori

Din care una era neagră ca un blestem temut,
Iar drumul negru nu avea decât sens spre trecut.
Şi tot de-acolo, din culori una era lumină
Împrăştiată-n curcubeu pe zarea cea senină.

Să fiu destul de înţeleaptă când îmi aleg cărarea
Am înţeles că nu-i de-ajuns, că-s doar un strop din marea
De picături din care nasc şi norii de futună,
Şi ploile ce lasă-n urmă senin şi vreme bună.
(2012)