Limpezi ca lacrima durerii ce trece de hotar.
Mă ispitea livada cu larmă doar de vânt
Prin frunzele căzute devreme pe pământ.
Noaptea mă ispiteau scântei de focuri mici,
Pe cer se cheamă stele, în iarbă licurici.
În peisaj lacustru, pe luciul fără undă,
Degeaba încercase şi luna să se ascundă.
Mă ispitea şi ea cu zâmbet languros
Încremenit pe faţă şi oglindit mai jos.
Un nor de adormit mi-era latent pe frunte.
Îl amânam spre zare, el se făcuse punte
Spre ochiul cel de apă, licoare descântată
Ce lacom îl cuprinde şi îl dispare-ndată.
În urmă au rămas din nou ca o ispită
Seninul plin de stele şi luna aburită.
Mi se făcuse dor de pace şi de vis.
Pluteau uşor pe ochiul de apă care mi-s…
(2012)
Litera L luceşte la club, calea-i în tabel, ca altădată: psi, almanahe, Dictatura justiţiei, dordefemeie, Dragoş, Vero, anacondele, jora, virusverbalis, tibi, Scorpio, altcersenin, cammely, dagatha
Nu ,Mi se făcuse dor de pace şi de vis.'niciodata.
RăspundețiȘtergeremie da, că de zbucium şi de realitate nu scăpăm nicicum... :)
ȘtergereSuperba poezie... traita de "ochiul de apa care mi-s".
RăspundețiȘtergereţi-s stele versurile şi te văd acuma-ntinsă
RăspundețiȘtergerepe-o saltea de iarbă, stând la taifas cu licuricii şi numărând luminile din ochii cititorului.
noroc că-mi făcusem tema din vreme! de numărat stele, le-am numărat pe un telefon mobil, în pauze de cratiţe şi oale, că am avut de pregătit o sărbătoteală! :))
ȘtergereÎntr-adevăr superb!
RăspundețiȘtergeremulţumesc, Vero! :)
ȘtergereM-a ispitit si pe mine versul tau si iata-ma aici, citind iar si iar aceeasi poezie
RăspundețiȘtergereîmi pare bine că te-a prins ispita! :)
Ștergereispite de noapte
RăspundețiȘtergereîn dulci ipostaze,
lumini fără raze,
chemări fără şoapte;
pe apa senină
se-oglindeşte-n lac
o lună prea-plină,
ca ochiul de drac.
Ispititor peisaj... ;)
Un ochi de drac, din când în gând,
Ștergereluna - un abur mai plăpând
decât e fumul de pucioasă -
e, câteodată, şi sfioasă,
şi, ruşinată, se înroşeşte
când apa faţa-i oglindeşte
şi-ar vrea de tot să cadă-n lac.
lacul e ochiul cel de drac...
Admirabil!
RăspundețiȘtergereMa ispiti si pe mine ,sa trec pe aici! Atmosfera placuta..O zi faina ,Carmen! :))
RăspundețiȘtergeremulţumesc! era mai mare ispita de populam lacul cu nişte înotători cu solzi! :))
Ștergereo săptămână frumoasă!
Mie nu mi s-a facut dor de vis..pana acum visai destul :)) !
RăspundețiȘtergereTe pup.
puţin vis trebuie, ca să se împlinească! :)
Ștergereastăzi eşti ispititoare, carmen! şi e tare plăcută senzaţia...
RăspundețiȘtergeremă bucur că ispitirea mea place! :)
Ștergereraportata la starea mea de acum, se potriveste perfect :)
RăspundețiȘtergeresper că e de bine cu starea ta de spirit! :)
Ștergerecât de diverse sunt duzinile....ca întotdeauna, de altfel...
RăspundețiȘtergereaici am găsit, de pildă, un ritm...aproape clasic, sobru și un talent deosebit în ”mânuirea”celor douăsprezece cuvinte...
finalul mi-a rămas în minte aproape ca un cântec...:
”În urmă au rămas din nou ca o ispită
Seninul plin de stele şi luna aburită.
Mi se făcuse dor de pace şi de vis.
Pluteau uşor pe ochiul de apă care mi-s…”
mulţumesc! :)
Ștergereşi mie îmi place diversitatea de abordări în duzineală.
” Mi se făcuse dor de pace şi de vis.
RăspundețiȘtergerePluteau uşor pe ochiul de apă care mi-s…”
Nici nu bănuiești măcar ce dor îmi este de liniște și pace !
cred că ne e tuturor, cu atâta zgomot de fond...
Ștergere