Că mi s-au strepezit cuvintele în gură.
Le-am spus cu încăpăţânare-amară,
Le-am spus şi cu, şi fără de măsură.
Le-am spus întâi de rău, şi-apoi de bine,
Cu gândul prins în literele lor,
Erau silabele mult prea puţine,
Dar înţelesuri s-au legat şi dor.
Inima “ultima oară” se sfărâmă
Sub dalta întâmplării că a fost în drum,
Am adunat-o şi-alte dăţi, fărâmă cu fărâmă,
Din praf, şi din cenuşă, şi din fum.
“Ultima oară” mai privesc în urmă
Spre cerul sfâşiat de nepăsare.
Am înţeles că niciodată nu se curmă
Durerea zării care, fulgerată, moare.
“Ultima oară” îmi descopăr flori
Pe fiecare gând şi peste ramuri
Fiindcă iarna le îngheaţă cu fiori
De ger nebun şi decorează geamuri.
Şi cânt “ultima oară” în cuvinte
Ce mi s-a întâmplat sau, poate, nu,
Că vorbele ori mint, ori îmi aduc aminte
Ce-am fost şi ce-aş fi vrut să fiu.
Dar, după ce am spus de-atâtea ori “ultima oară”,
Mi-am aruncat iar inima în drum
Şi m-am uitat în urmă cum îi zboară
Din aripi şi cum ard şi se fac scrum
Pe zarea sfâşiată de uitare.
Iar dedesubt, prin gânduri, înfloreau
Flori albe de migdale-amare
Şi-apoi, în fiecare iarnă, îngheţau.
Şi iar legat-am vorbele în vers,
Să-mi cânte inima şi gândul.
Cât timp sunt ele înc-un univers
Îmi înconjoară blând pământul.
.
De-aceea ştiu că de-acum niciodată
N-am să mai spun că-i cea din urmă oară
Şi de-am să mai greşesc, la fel ca altă dată,
E pentru că am vrut… şi poate să mă doară.
(2012)
Sigur că nu-i azi ultima oară
Când scriem cu acelaşi titlu, psi-luneli.
Cuvintele dansează pe strune de vioară.
Doar un condei în mână şi iar vor fi urzeli:
tibi, almanahe, Dictatura justiţiei, Irealia, Scorpio, dordefemeie
tibi, marele iubitor de poezie adevărată, îţi mulţumeşte pentru clipele magice pe care le găseşte în poeziile tale.
RăspundețiȘtergerehug şi ţuc sufletul tău frumos.
mă bucur că mi-a ieşit vraja. :)
Ștergerehug şi ţuc şi mulţumiri.
Ce aşteptăm noi unii de la alţii?
RăspundețiȘtergereDecât o primă oară, pentr-un gând, un gest
Pe urmă invocându-l pe “ultima oară”
Îi cerem omului ca să devină univers. :)
nu-i cerem, că e univers oricum,
Ștergeredar batem îndesat în uşă,
să ne cuprindă printre stele ca un fum
'nainte să ne trecem în cenuşă.
Tărâmul versurilor are în tine un locuitor de frunte! Îţi ies vrăjile de minune!
RăspundețiȘtergereHug şi ţuc şi de la mine, că Tibi nu se supără! :)
Mulţumiri, hug şi ţuc şi ţie! :)
Ștergeretare mi-a plăcut azi noapte, tare îmi place şi acum elul în care se ţese acest pentru ultima oară al tău.şi am observat şi îmi place mult de tot finalul postărilor tale, parcă ar fi închinările lui francois villon. :)
RăspundețiȘtergereeu nu l-am pus acolo. s-o fi strecurat singur. cuvintele-s schimbătoare, după inima cititorului, iar inima mea e şi în ele, aruncată mereu în drum. :)
ȘtergereMinunate versuri. Felicitari Carmen
RăspundețiȘtergeremereu mi-a placut modul dvs de a construi poeziile :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Bianca! :)
ȘtergereFoarte frumos. Zici ca sunt tampi si m-am blocat la cuvintele astea doua, dar chiar nu stiu ce sa zic :)).
RăspundețiȘtergereMulţumesc! :)
ȘtergerePăţesc şi eu aşa. Chiar mă gândeam să fac o listă de sinonime şi să o lipesc pe marginea monitorului. :))