Ploaia, şiraguri de perle îşi atârnase de sus,
Stropi vii de lumină cu apa inchisa în ei
Purtau strălucirea scăpată de zei.
Lumina trecută prin sita de nori
Se facea alburie în fuior de vapori
Pe pădure, plutind pe vârfuri de brad
Tăiate-n safir ca muchii de jad.
Vântul trecuse şi el prin decor cu putere,
Dar răsuflarea lui vânătă se supusese-n tăcere.
De-aceea ploaia căzuse surâs din tezaur
Lumină şi cer cernute ca praful de aur.
(2012)
Am venit, am citit, m-am încărcat de frumos, şi plec urîndu-ţi voios: să fii iubit, suflet duios!
RăspundețiȘtergereAm venit, am citit, am zâmbit, am simţit că mi-e sufletul îndrăgit. Mulţumesc! :)
Ștergereaşa cum curge ploaia-n versul tău, zău dacă nu-mi vine s-o iubesc!
RăspundețiȘtergereşi las drept mulţumire o îmbrăţişare.
să ştii că era tare frumoasă ploaia despre care am scris... mulţumesc şi eu şi te îmbrăţişez cu drag. :)
Ștergereşi-acolo în ploaie, în straturi, pământul
RăspundețiȘtergerelua din albastrul de cer umbletul.
îl lua, îl plutea în dans, fuior de apă toarsă
Ștergereşi-şi închega pământul din ploaie o mireasă.
cu rod din pântec presăra pe toate rod:
atâtea roade cât al stropilor norod.
Doamne..., ce mandru stiti voi unele sa vorbiti in versuri,
RăspundețiȘtergereuite ce minunatie de cuvinte ai pus si-n ploaia asta de vara !
minunăţie era ploaia, mă bucur că m-au ajutat cuvintele s-o desenez. :)
Ștergeremulţumesc!
şi rod din rod, între albastra zare şi pământ se făcu pod.
RăspundețiȘtergereşi îngeraşii coborau de-acolo-n patru labe-ntru prohod
şi se-ntorceau napoi în curcubee când bătrâni, ca să îşi spele glod,
când tot vlăstare, tânjind după albastrul din cea fermecată zare.
îngeri bătrâni, aripile muiate-n curcubeu
Ștergereşi le spălau de glod, şi le vopseau cu zare.
noroiul lor cursese-n versul meu
şi-n el îmi răsăriseră cuvintele vlăstare.
ce întorsăturăăăă...
Ștergereia să vedem:
şi din cuvintele lăstare
creşteau, cât vezi cu ochiul, lăcrămioare. :))
cenaclu, soro, nu glumăăăă! cred că dacă ne-am întâlni în real, am locui numai pe balconu' meu. :)) eu sunt moartă de frig, da' nici că mă mut în casă, unde m-aşteaptă covoarele să le adun scamele...stauuuu în viers, în loc să fiu caZnică. :))
cât vezi cu ochiul nu mai vezi,
Ștergerecă-nceţoşată privirea e de lăcrămioare,
perle de inimă când spui ce crezi
cu dinadins. perle, ori lacrimi, ori mărgăritare?
îmi place la tine în balcon, putem să mai rămânem câteva grade pe acolo, până dă îngheţul. cât despre caZne, să stea îngheţate acum, să se dezgheţe mai încolo, când o fi timpul mai rece prin versuri. :))
cred că voiam să spun, ceea ce dinadinsul nu atinse
Ștergerecă lăcrămioarele-ţi sunt plasele cu vise
pe care le împarţi cu noi, cadouri
ciripituri ca după ploaie, în decoruri
ce numai tu poţi să le-aşezi după-nţelesuri
impulsuri din încheietură, fine, ca mătăsuri,
gâdilându-ne în necuprinsuri.
ba le-aşezarăm după înţelesuri împreună...
Ștergerete-mbrăţişez cu drag şi fug la somn. visare bună! :)
o noapte cu lumini în preumblare, şi caleşti
RăspundețiȘtergerecu colorate perdeluţe şi canafi pe la fereşti!