opresc ofiliri în pastel
Cu ciuturi pline.
Ciuturi pline
Arsura-i în noi.
Ploi curgă să aline
cu ciuturi pline.
Fântâni
Mâine construim
ce salvăm azi din flăcări,
seci lăsând fântâni.
Ofiliri
Vii viorele
în tăcere albăstresc
mute ofiliri.
Pastel
Culori pe tablou
depun, sculptură cioplesc
cu dalta-n cuvânt.
Mustiri
Se scurge mustul
din gând în creion pe foi,
de pe foi în gând.
(2012)
Din roditor dialog cu almanahe şi psi.
RăspundețiȘtergerede pe foi în gând
în tăcere albăstresc
mâine construim
cu dalta-n cuvânt
opresc ofiliri în pastel
vii viorele
mute ofiliri
ploi curgă să aline
culori pe tablou
seci lăsând fântâni
depun sculptură cioplesc
se scurge mustul
arsura-i în noi
ce salvăm azi din flăcări
mustiri de fântâni
cu ciuturi pline
din gând în creion pe foi
pline cu ciuturi
Abia s-a publicat plagiatul pe săptămâna aceasta. :))
ȘtergereDar ce-mi place! :D
plagierea, în fapt, nu există deşi "o vedem" cu toţii.
RăspundețiȘtergerecuvântul "plagiere" a apărut tot din nevoia de monopol a omenirii, pe care o pot înţelege.
dar...cuvintele sunt la îndemâna oricui.
amestecul lor şi ieşirea aleatorie la suprafaţă nu poate fi plagiere, fiindcă doi oameni întâlnindu-se(fie şi numai virtual)nasc noi şi mereu alte idei şi e firesc.
eu, înainte să vină anacondele cu ideea "îndrăzneaţă" oricum întorceam poemele altora, pe faţă, pe dos, uneori în minte, alteori sub formă de comentariu; m-am bucurat că a făcut asta;
acum,
e ca si cum am fi toţi lucrători la uzina cuvintelor...fără directori! :))
Şi eu mă bucur. :)
RăspundețiȘtergereDespre ceea ce se leagă, dezleagă şi se leagă iarăşi din cuvintele noastre gândesc la fel de la început, de când anacondele s-au încolăcit prima dată prin poeme. Dacă n-ar fi aşa, dacă din cuvintele amestecate nu s-ar ivi idei noi, atunci jocul ar fi fără rost şi fără bucurie.
Îi spun plagiere în virtutea inerţiei, pentru că aşa s-a consemnat la rubrică, şi poate fiindcă e de sezon (politic). Ar trebui poate să punem cuvântul între ghilimele, dar eu le-am văzut acolo cu ochii minţii.
De lucrat la uzină, fără directori şi fără contracte, lucrez şi tare îmi place, că ideile se învârt între noi pe strung, pe carusel...
ia-n uite la ele ce taifas şi voie bună şi haiku-uri îmi adună! :)
RăspundețiȘtergereîmi place când, în jurul meu, ideile au culoare de scânteie şi îmi place să văd cum scrieţi. mă bucură şi mă onorează faptul că scriem împreună şi împărtăşim aceasta.
onorate şi bucuroase suntem toate, dar dacă n-ai fi făcut adunarea şi n-ai fi ţinut-o în gheruţe, în pernuţe n-aş fi avut cu cine să împărtăşesc şi nici atâtea idei de înşirat pe aici.
RăspundețiȘtergere