sâmbătă, 11 august 2012

Monstru?

Evantai

Un monstru tâmp cu capul chel,
C-un malaxor hulpav în loc de gură
Şi cu alambicate maţe în pântec subţirel
Se îndopa cu mârşăvie şi cu ură.

Le mesteca neîntrerupt, temeinic,
Le înghiţea oricât erau de-amare
Şi-ai fi crezut că se făcea tot mai nemernic
Cu cât i se umfla burta mai tare.

Dar pentru că le fărâma mărunt
Nici una în memorie nu i s-a tipărit
Căci un nimic părea oricare amănunt
Când gândul îi era un murmur asurzit.

Şi cum să nu-l priveşti cu duioşie,
Şi cum să nu doreşti aievea să trăiască
Un monstru lacom care ţine sub chelie
Atâta răutate câtă naşte firea omenească?

Oricât de inestetic şi de monstruos,
De-ar acorda o asistenţă dezinteresată,
Ni s-ar desface curcubeu în evantai frumos
De sentimente nobile şi dragoste curată.


Măscărici

(după psi)
Un măscărici ce nu părea să ţină
Capul plecat şi fruntea în ruină,
Cu un surâs pictat între urechi
Şi cu tichie cu canafi perechi,
Avea adeseori nimic scris în privire,
Ca monstru tâmp, zălud, fără simţire.

Un evantai de false sentimente
Plecate de la el păreau să se reflecte
În ochii ce-l priveau, poate, de-acum cu milă
Şi îşi nega singurătatea lui umilă,
De când şi asistenta l-a lăsat fiindcă a simţit
Că inima i-e stearpă şi gândul amorţit.

Paiete triste i-atârnau pe haină
În chip de praf de stele, cum credea în taină,
Cu un baston de mareşal şi nasturi de spoială,
Lacrima desenată, cu totul ireală,
Alambicate decoraţii pe haina peticită,
Era mai mult carton şi recuzită.

Credea că-i poate păcăli cu mârşăvie
Şi că îl admirau cu drag şi duioşie.
Îl năuceau cu murmur, râs şi voie bună,
Spera că-n glorie cândva are s-apună,
Fără să îşi închipuie că toată-acea mulţime
Cu drag de glume potrivite-n rime
N-avea memorie, ci malaxor cu care
Scuipa secunda lui în nepăsare, în uitare.
(2012)

Au descâlcit duzina şi au pregătit surprize: almanahe, jora, tibi, Vero, tibi2, psi, Scorpio, Dictatura justiţiei, Irealia, Virusverbalis, dordefemeie, Dragoş

26 de comentarii :

  1. Tot la monstru te-ai gîndit şi tu?
    Of. Poate scăpăm odată şi odată de.
    O zi cît mai frumoasă îţi urez, cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tare greu mi-au picat monstrul şi mârşăvia... :))
      O zi frumoasă şi ţie! Răcoare şi ploi! :)

      Ștergere
  2. şi nu mă pot decide care îmi place mai mult, carmen! am fost să-mi recitesc "măscăriciul" şi tare mi-e că al tău e mai frumos. iar ultima străfă a monstrului... subscriu ei cu dragă inimă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu zic că nu putem să comparăm cuvinte scrise cu suflet. :D

      Ștergere
    2. nu le comparăm, carmen. este o altă perspectivă... :)

      Ștergere
    3. sigur că da, că noi "plagiem", nu plagiem :D

      Ștergere
  3. Mi-au plăcut ambele poezii, dar finalul celei de a doua e de nota 20!

    Apropo de note - numere - am şi eu nevoie să-mi spună cineva un număr între unu şi şapte (inclusiv) aici: http://linkping.wordpress.com/2012/08/11/un-numar-intre-1-si-7-inclusiv-pentru-tragerea-la-sorti/

    RăspundețiȘtergere
  4. personaj (re)cunocut în ambele ipostaze, deşi bine costumat;
    ai crede că e vorba despre altcineva, şi când colo...:P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai, că m-ai făcut să râd... am citit ca tine prima poezie abia după comentariul tău. :)) Îl făcusem chel ca să fie urât, şi uite ce s-a potrivit! Dar şi dacă îi puneam plete, tot găseam personaj corespunzător în realitate. Obiceiul strâmb nu se vede în frizură, că am şti şi noi ce să alegem, după cârlionţ cenuşiu, creţ pe creier. :D

      Ștergere
  5. Măscărici cu evantai

    Un monstru tâmp cu capul chel,
    cu un baston de mareşal şi nasturi de spoială
    şi cu tichie cu canafi perechi,
    avea adeseori nimic scris în privire.

    Un măscărici ce nu părea să ţină_
    cu un surâs pictat între urechi,
    in chip de praf de stele, cum credea în taină_
    atâta răutate câtă naşte firea omenească.

    C-un malaxor hulpav în loc de gură
    le mesteca neîntrerupt, temeinic,
    şi-ai fi crezut că se făcea tot mai nemernic
    şi că îl admirau cu drag şi duioşie

    un evantai de false sentimente,
    dar pentru că le fărâma mărunt
    îl năuceau cu murmur râs şi voie bună.
    Şi cu alambicate maţe în pântec subţirel,

    cu cât i se umfla burta mai tare,
    scuipa secunda lui în nepăsare, în uitare,
    fără să îşi închipuie că toată-acea mulţime,
    de-ar acorda o asistenţă dezinteresată,

    cu drag de glume potrivite-n rime
    era mai mult carton şi recuzită,
    sperând că-n glorie cândva monstrul s-apună.
    Şi se -ndopa cu mârşăvie şi cu ură,

    le înghiţea oricât erau de-amare.
    şi îşi nega singurătatea lui umilă,
    când gândul îi era un murmur asurzit,
    căci un nimic părea oricare amănunt.

    Lacrima-i, şi ea, desenată,
    cu totul ireală…
    Nici una în memorie nu i s-a tipărit.
    În ochii ce-l priveau, poate, de-acum cu milă

    ca monstru tâmp, zălud, fără simţire,
    n-avea memorie, ci malaxor cu care
    ni s-ar desface curcubeu în evantai frumos
    de sentimente nobile şi dragoste curată,

    paiete triste...
    Îi atârnau pe haină,
    plecate de la el păreau să se reflecte
    că inima i-e stearpă şi gândul amorţit,

    alambicate decoraţii pe haina peticită.
    Şi cum să nu-l priveşti cu duioşie,
    un lacom care ţine sub chelie
    capul plecat şi fruntea în ruină?

    Şi cum să nu doreşti aievea să trăiască,
    de când şi asistenta l-a lăsat fiindcă a simţit?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Jora, ai înşfăcat ghemul în gheare,
      L-ai încurcat şi-acuma are
      Nou înţeles din fire-amestecate.
      Dar cuvenit, să ştii, că după toate
      Ce-ai săvârşit cu gheara şi cu colţii,
      Eu cer dreptate la comisie cum am făcut cu toţii.

      Ștergere
    2. începusem să mă tem
      că ni s-a făcut duzina ghem
      şi că mâine la gazetă pun
      doar baloane de săpun
      dar veni coana pisică
      albă şi jora numită
      ticluind amestecare
      bucurie mare.
      :D
      gata, m-aţi liniştit.

      Ștergere
    3. păi n-am vrea duminici mute
      şi nelinişti prin gazete.
      toată lumea să asculte
      la gazeta de perete... :))

      Ștergere
    4. o, era să ameţesc
      până să le potrivesc! :))

      Ștergere
    5. bine că n-ai ameţit!
      ar fi fost întâia dată
      că o mâţă-ar fi păţit
      întâmplare minunată:
      să se clatine pământul,
      să se-amestece cuvântul... :))

      Ștergere
    6. sunteţi teribile amândouă! :))

      Ștergere
  6. A naiba dihanie ,monstru tau! O zi faina,Carmen! :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Aproape că mi s-a făcut milă de monstru. Ce frumos le amesteci tu mereu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa l-am scris şi eu, cu milă. Mulţumesc! :)

      Ștergere
  8. Carmen tie si plagiatele iti ies super... :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi ies mie cum îmi ies, dar Jora le supraplagiază de nu le mai dai de original. :))
      Mulţumesc! :)

      Ștergere