Să am puterea vântului
Şi să-l desfac şuvoaie
Ca să rupă, să încovoaie
Rădăcinile arşiţei care crapă ţărâna.
Să-şi întinerească faţa, bătrâna,
Să-i crească plete de iarbă,
Să se împodobească cu salbă
De flori peste riduri uscate,
Să le umple pe toate
Şi să se facă lut roditor,
Să plângă din izvor
Lacrimi de bucurie
Pentru ce-are să fie...
(2012)
de te-ar auzi ei norii cei adevăraţi, carmen!
RăspundețiȘtergerede te-ar auzi paparudele...
dar până la ploaie, până la apă mai este... uscăciune şi arşită multă mai este.
:( ştiu... prea multă...
Ștergerepe-aici a plouat,
RăspundețiȘtergeream tras şi eu de-o umbră de nor,
setea pământului s-o-nfăşor
pe deget, pământului, pansament.
Da, a plouat şi la mine, dar pansamentul e subdimensionat.
Ștergere