duminică, 19 august 2012

Incandescente neiertări (II)

Mustiri de fântâni
opresc ofiliri în pastel
Cu ciuturi pline.

Ciuturi pline
Arsura-i în noi.
Ploi curgă să aline
cu ciuturi pline.

Fântâni
Mâine construim
ce salvăm azi din flăcări,
seci lăsând fântâni.

Ofiliri
Vii viorele
în tăcere albăstresc
mute ofiliri.

Pastel
Culori pe tablou
depun, sculptură cioplesc
cu dalta-n cuvânt.

Mustiri
Se scurge mustul
din gând în creion pe foi,
de pe foi în gând.
(2012)

Din roditor dialog cu almanahe şi psi.

6 comentarii :




  1. de pe foi în gând
    în tăcere albăstresc
    mâine construim

    cu dalta-n cuvânt
    opresc ofiliri în pastel
    vii viorele

    mute ofiliri
    ploi curgă să aline
    culori pe tablou

    seci lăsând fântâni
    depun sculptură cioplesc
    se scurge mustul

    arsura-i în noi
    ce salvăm azi din flăcări
    mustiri de fântâni

    cu ciuturi pline
    din gând în creion pe foi
    pline cu ciuturi










    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia s-a publicat plagiatul pe săptămâna aceasta. :))
      Dar ce-mi place! :D

      Ștergere
  2. plagierea, în fapt, nu există deşi "o vedem" cu toţii.
    cuvântul "plagiere" a apărut tot din nevoia de monopol a omenirii, pe care o pot înţelege.
    dar...cuvintele sunt la îndemâna oricui.
    amestecul lor şi ieşirea aleatorie la suprafaţă nu poate fi plagiere, fiindcă doi oameni întâlnindu-se(fie şi numai virtual)nasc noi şi mereu alte idei şi e firesc.
    eu, înainte să vină anacondele cu ideea "îndrăzneaţă" oricum întorceam poemele altora, pe faţă, pe dos, uneori în minte, alteori sub formă de comentariu; m-am bucurat că a făcut asta;
    acum,
    e ca si cum am fi toţi lucrători la uzina cuvintelor...fără directori! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi eu mă bucur. :)
    Despre ceea ce se leagă, dezleagă şi se leagă iarăşi din cuvintele noastre gândesc la fel de la început, de când anacondele s-au încolăcit prima dată prin poeme. Dacă n-ar fi aşa, dacă din cuvintele amestecate nu s-ar ivi idei noi, atunci jocul ar fi fără rost şi fără bucurie.
    Îi spun plagiere în virtutea inerţiei, pentru că aşa s-a consemnat la rubrică, şi poate fiindcă e de sezon (politic). Ar trebui poate să punem cuvântul între ghilimele, dar eu le-am văzut acolo cu ochii minţii.
    De lucrat la uzină, fără directori şi fără contracte, lucrez şi tare îmi place, că ideile se învârt între noi pe strung, pe carusel...

    RăspundețiȘtergere
  4. ia-n uite la ele ce taifas şi voie bună şi haiku-uri îmi adună! :)
    îmi place când, în jurul meu, ideile au culoare de scânteie şi îmi place să văd cum scrieţi. mă bucură şi mă onorează faptul că scriem împreună şi împărtăşim aceasta.

    RăspundețiȘtergere
  5. onorate şi bucuroase suntem toate, dar dacă n-ai fi făcut adunarea şi n-ai fi ţinut-o în gheruţe, în pernuţe n-aş fi avut cu cine să împărtăşesc şi nici atâtea idei de înşirat pe aici.

    RăspundețiȘtergere