Timpul uitării

Umblă noaptea între noi,
Îşi întinde neştiutul,
Scurge umbrele ca ploi
Şi inundă tot ţinutul.

Dac-ai fi în depărtare,
Te-ar atinge vreun cuvânt
Sau un gând trimis în zare
Pe o aripă de vânt.

Dar te-ai rătăcit în timp,
Eşti aici, dar vremea-i dusă,
S-a clădit cât un Olimp
A trecutului cenuşă.

Poţi s-o spulberi, poţi s-o scuturi,
Le-a învăluit pe toate
Şi-a ucis atâţia fluturi,
Înecându-i greu cu noapte.

Depărtarea se străbate,
Timpul, însă, de se cerne,
Creşte zidul de cetate
Al uitărilor eterne.
(2010)