Paşi

Se deschide ca o hartă
inima nemângâiată
brăzdată de urme care
au bătătorit cărare
ca să treacă fiecare
la plimbare.

Paşii cei nepăsători
trec pe inimă uşori,
îşi scurg timpul cenuşiu,
dar neşterse semne scriu,
crestate adânc şi ştiu
focul viu.

Fiecare pas e joc,
fiecare urmă-i foc;
la sfârşit, cenuşa rece,
aşternută unde trece
cine vine ca să plece,
îl petrece.

Îl petrece către zare,
fără flori, fără cântare;
lasă-n urmă drum pustiu,
praful răzvrătit târziu
ca un nor cărămiziu
sub vânt viu.

Drum uitat, cărare ştearsă,
scris pe inima cea arsă,
să înceapă, să se curme,
lângă multe alte urme,
paşii înşiraţi de lume
fără nume.
(2010)