
S-auzi cum suflă vântul
rugina peste frunze,
s-asculţi plânsul ierbii,
să vezi înfiorarea văzduhului,
să simţi ploaia curgând
în ritmul tristeţii
şi să nu ştii dacă plouă
cu stropi de apă sau cu stropi
de frunze;
s-adulmeci toamna
şi mirosul ei să-ţi pară
moarte.
Apoi să întâlneşti vârtejul de viaţă
al unei crizanteme,
s-o cuprinzi în miezul fiinţei tale
şi să arzi în flacăra petalelor ei
toată tristeţea.
(1988)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu