Nu-mi cere să dezbrac aducerile-aminte
Când vin în casa ta cea nouă,
Să las la poartă sute de cuvinte,
Să intru pură ca un strop de rouă.
Lasă-mi trecutul! Haina mea uzată
Nu-i o povară grea pe trupul meu...
Pe ea sunt semne despre cum, odată,
S-a întâmplat s-ajung şi să fiu eu.
Aşteaptă-n linişte să-mi odihnesc
Zbuciumul vechi şi-alte nelinişti
Şi-apoi, întoarsă-n raiul pământesc,
Să vin cu tine peste mirişti.
Întreagă dacă sunt, pot fi frumoasă
Şi pot fi bună lângă tine;
Din tot ce am trăit pe noi se lasă
Blândeţea faptei care vine.
(2000)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu