M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
miercuri, 18 august 2010
Să-mi faci sufletul să cânte
Să-mi faci sufletul să cânte
Şi să îmi aduci aminte
Cum eram
Când nu ştiam,
Nu ştiam de aripi frânte,
De dorinţele secate,
De iubiri neterminate.
Să-mi faci sufletul să cânte
Ca să nu se mai frământe
C-a ajuns
De nepătruns
În ceaţa ce-l înconjoară.
Fă-l să cânte din vioară
Şi pe struna ei să vină
Raza albă de lumină,
Să-l înveţe-a doua oară
Să nu moară.
Să-mi faci sufletul să cânte,
De neguri să se descânte,
De stafii, de umbre dese
Şi de roade neculese,
Risipite la-ntâmplare
Şi uscate fără floare.
Să-mi faci sufletul să cânte
Şi cântarea lui cea nouă
Să îl scuture de rouă,
Roua genelor neplânsă,
Roua sufletului strânsă;
Să-mi faci sufletul să cânte
Pâna nu mai ţine minte.
(2010)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu