luni, 10 septembrie 2012

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Of, numai de aş şti
În fiecare clipă ce alt aş deveni,
Ce vis aş încolţi, ce răsărit de gând
M-ar umple de mirare ori m-ar lăsa plângând!

De-ar trebui să mă cuprind în câteva cuvinte,
Trecut, prezent şi vis, cum mi s-au scris în minte,
M-aş înroşi, m-aş bâlbâi, aş tremura de spaimă
Că tot prezentul meu abia de se îngaimă.

Apoi m-aş aduna, secundă cu secundă,
Şi mi-aş simţi trecutul cum râuri îşi scufundă
În negrul din uitare şi, nici cu ochelari
Şi hapuri pentru minte, tot n-aş vedea mai clar.

M-aş proiecta, pe urmă, sperând, în viitor,
Visând la zboruri pline şi... oase care dor.
Ştiu să-mi croiesc visarea cu aripi mari de ceară.
Mai trebuie să cumpăr norocul de la moară.

Moara macină timp şi-mi dă înţelepciune
Făina mi-e cernută pe tâmple... Ce minune!
Cine sunt eu? Îmi cer umil iertare
Că n-am răspuns valid la întrebare.

Aş fi putut să copii, să mă citesc din urmă.
Jurnalul meu cu versuri ar fi făcut o sumă.
Ar fi avut şi lipsuri, furate la cântar,
Ori vorbe care mint şi-s spuse în zadar.

Dar, vai, ce plictiseală, ce somn m-au doborât!
Să mă repet pe mine nu-mi ţine de urât.
Cei care mă cunosc mă ştiu după surâs
Şi-aşa are să fie cât împărţim un vis...
(2012)

Abia aştept să citesc cum s-au povestit pe ei înşişi, astăzi, duzinarii: psi, almanahe, jora, Vero, dordefemeie, Scorpio, Irealia, Some Words, incognito, Dragoş

După încă cinci ani Eddie pune aceeași întrebare. Eu rămân consecventă și răspund la fel. Dar sunt curioasă ce alte răspunsuri va primi.

20 de comentarii :

  1. Oare nimeni nu stie? Toti avem dilema asta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că toţi suntem mai mult devenire, de aceea nu ne putem hotărî.

      Ștergere
  2. cine te ştie după vers, aşa ca noi, nu poate decât să te preţuiască.
    un prieten spunea că poezia este forma cea mai curată de adevăr, că ne înfăţişăm prin ea ca o mântuire... şi eu cred că aşa este.
    şi împărţim surâsul unui vis.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru mine eşti un festin în versuri,te savurez mereu cu plăcere! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa de mult mă bucur! Am învăţat mult de la tine, aşa cum am învăţat şi de la psi, de la almanahe, de la Carmen, de la Tibi, de la toţi cei din club.

      Ștergere
  4. n-ai început cu dacă, căci eşti înzestrată, c-o joacă-n propria ithacă, ulise cu culise, odisee mănuşă, palat cu trepte sculpate-n piatră şi fragmente ceramice, hipnotice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. n-am început cu dacă
      în propria ithacă.
      mă întrebam mirată
      DACĂ lauda toată
      nu era rătăcită
      din marea nesfârşită.
      că eu, tot înroşită
      ş-oleacă fâstâcită,
      m-am cam hipnotizat
      citind ce-ai declarat.

      Ștergere
  5. Eu zic ca esti minune si vers frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  6. „Dar, vai, ce plictiseală, ce somn m-au doborât!
    Să mă repet pe mine nu-mi ţine de urât.”


    Carevasăzică și tu te plictisești repede ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai când mă repet. Când iese câte o idee nouă se întâmplă să mă încurc în ea cu orele şi să nu bag de seamă cum trec. :)

      Ștergere
  7. Ei, cine are moara... Are mereu un loc în faţă la noroc!
    O plăcere în versuri sau proză.

    RăspundețiȘtergere
  8. Arc peste timp, aşternut în vers:
    O viaţă de om - o clipă-n Univers...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atât de măruntă, atât de fără importanţă
      Pentru Universul infinit,
      Şi, totuşi, o viaţă de om e mai mult decât viaţă.
      Găndul rămâne când viaţa ia sfârşit.

      Mulţumesc! :)

      Ștergere