Doar un vis care moare, dintre câte mai sunt
Nu-i de-ajuns, iar speranţa-i oriunde peste pământ...
Are aripi şi zbor, dor de cer şi de cânt.
Soarele încă-i cald, îngerii toţi încă-s vii,
Chiar şi ţipătul mut se sfârşeşte-ntr-o zi,
Lutul trupului ars aripi creşte din nou,
Iar cuvântul se-aude şi nu-i doar ecou.
Încă ai, şi mai mult decât speri,
Viitorul senin şi uitare de ieri.
Dacă azi ţi se pare că-i totul pierdut
În vârtej de-ntâmplări care mult au durut,
După colţ sau pe-un drum pe care nu l-ai aflat
Te aşteaptă un zâmbet... unul adevărat.
(2012)
Din dialoguri pe alte bloguri...
După colţ şade zâmbetul într-o rână.
RăspundețiȘtergereE obosit,dar rămâne-n picioare, rezemat de o zână.
Când dă colţul orice supărare-l întâlneşte-n cale,
mai întâi se sperie, apoi se prăvale.
El rămâne acolo, poate puţin îngâmfat,
trăgând de colţurile gurii, reliefat.
L-a lăsat acolo un om fericit,
ca să le surâdă şi altora, înzecit.
Doar o boabă de vreme după colţ singur şade.
ȘtergereCând dai peste el descâlceşte şarade,
E tot o enigmă. Te întrebi ce îl face
Şi de unde îi vine chef să se joace,
Să pândescă, s-aştepte şi apoi să surprindă
cu un rid când îl afli privind în oglindă.
După colţ şade singur, dar stingher nu-i nicicând
Că se prinde de gura omului şi de gând,
Se înalţă pe frunte şi mereu în privire,
Zâmbet zvârlit între noi în neştire...