miercuri, 26 septembrie 2012

Arzi în tăcere

Spui că de-un timp arzi în tăcere
Şi că emoţiilor li se frânse graiul,
Spui că tăcerea ţi s-a făcut durere
Şi că îţi cotropeşte traiul,
Spui că te-a năpădit un gând
Şi şi-a întins pe toate stăpânirea
Şi pare că sub umbra lui, curând,
N-ai să te regăseşti, nici tu, nici firea.

Spui că de-un timp ţi s-a făcut de toamnă,
Deplină ardere sub ploi,
Fiori îţi trec prin degete, prin palmă
Când arbori vechi despoi şi îi laşi goi,
Goi şi de frunze şi goi de culoare,
Cum ramuri triste îşi îndoaie
În închinări nu către soare,
Ci-n vânt şi nesfârşită ploaie.

Dar ştii că niciun gând nu-i veşnic,
Aşa cum toamna vine şi se duce,
Cu un surâs strălucitor, temeinic
Poţi să-l arunci pe drumuri la răscruce,
Să-l laşi să se topească în nimic,
Să se amestece cu ploaia sau cu drumul,
Un fir de praf din ce în ce mai mic,
Cum ai strivit sub talpă cu duiumul.

Arde în toamnă, cu frunzele, tăcerea
Sau lasă ploile s-o spele de pe gând,
Apoi, zăpezile să-ţi cotropească vrerea
Cu toată puritatea albului râzând.
Iar când în primăvară învierea
Va înverzi prin ramuri şi-n cuvânt
Să hohoteşti în bucurie, iar tăcerea
Să crescă florile schimbându-se cânt.
(2012)

psi-dialog

6 comentarii :

  1. Imi da un sentiment de bine poezia asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe-al plaiurilor gând,
    se făcu toamnă-n cuvânt.
    Tăcerile luau forma frunzei
    şi se proiectau pe mijlocul pânzei,
    forme bizare,
    crepusculare.
    Gândurile se scăldau în ploi îndelungi,
    sensurile lor ude, abia de puteai să le-ajungi.
    Îngrijitorii lumii se făcuseră măturători,
    doar un cântec se auzea, semănând cu cel al unei viori.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Au luat lumea în grijă ploaia şi vântul
      curăţând-o cu zel, împrospătând straşnic pământul
      cu strat nou, putrezind frunze şi alte regrete.
      N-ai ghici niciodată ce de multe secrete
      curg în pământ, se topesc, se consumă
      şi apoi parcă nu-s, chiar de fost-au o sumă.
      Mai târziu prin zăpadă, lacrimi pure îngheaţă.
      Le-am găsit pe pervaz şi-ntr-a ochilor ceaţă
      când cânta o vioară undeva lângă piaţă:

      http://poezele.blogspot.ro/2010/09/lacrimi-de-zapada.html
      că m-ai dus cu gândul acolo...

      Ștergere
  3. te-am citit de câteva ori... iar și iar. dr tu știi că eu sunt aici, vin și mă adap din cuvintele tale... și îți mulțumesc mult, carmen.
    când ninsorile vor veni, atunci să vezi zâmbet... și cuvânt! cum îi spuneam cândva și lui tibi, mie mi-e dor de zăpadă și în toiul verii! :">

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ştiu că vii mereu, aşa cum cred că şi tu ştii că îţi întorc vizitele ca să mă bucur de "tăcerile" tale. abia aştept să văd cum va fi la iarnă. poate mă convingi să revin la sentimente mai bune faţă de ger, zăpadă şi viscol... :))

      Ștergere