Odihna mării

În suflet, deseori, mi s-au zbătut
Ape, în zbucium furtunos,
Şi-am fost navigator temut,
Şi am iubit vâltoarea valului spumos;

Până-ntr-o zi când umărul tău bun
Mi-a stat sub tâmplă liniştit
Şi-am început avară să adun
Clipe de pace fără de sfârşit.

Atâta tihnă sufletu-mi cuprinde
Când te privesc dormind,uitat de rele!
Cu ape limpezi vrea să mă colinde
Odihna ne-ncercată-a mării mele.
(2000)