Nu aştept

Nu aştept de la nimeni nimic,
Stau dreaptă, până-n vârf, ca un spic,
Atunci când nu adie
Vântul prin umbrelele de păpădie.

Îmi sunt îndestulătoare
Stelele, luna şi-un soare
Ce-mi luminează-ntre tâmple
Şi fac gândurile să se întâmple.

Preaplin de iubire
Şi patimi amestecate-n neştire,
Flăcări de aur şi zgură
Îi sunt inimii măsură.

Neguri de la mulţi am primit,
Uneori câte-un surâs istovit;
O fărâmă de zare albastră
Mi s-a lipit de fereastră.

O pasăre cu o aripă din cer
Şi alta din mine mai sper,
Dar de la nimeni nu aştept nimic,
Stau dreaptă, până-n vârf, ca un spic.
(2000)