M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Întotdeauna frig
Mi-e noapte
În frunzele cu şoapte,
Mi-e vânt
În ramuri verzi de gând,
Mi-e ceaţă
Când se face dimineaţă,
Mi-e frig
Întotdeauna când te strig.
Mi-s nori
Peste grădinile cu flori,
Mi-s ploi
Uitate între noi,
Mi-e brumă
Peste dragostea din urmă,
Mi-e frig
Întotdeauna când te strig.
Şi-apoi vin şi geruri şi zăpezi vinovate,
Şi toate ce-au fost vor fi iarăşi uitate,
Şi somnul se-aşterne atât de deplin,
Şi gustul tău galben aduce-a pelin,
Şi când mă trezesc cu tine în gând
Mi-e noapte, mi-e ceaţă, mi-s ploi, nori şi vânt.
(2005)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Dragostea incalzeste sufletul
RăspundețiȘtergeresuperb.... no comment... asta imi palce cel mai mult:X
RăspundețiȘtergeream ramas fara cuvinte. genial. pur si simplu genial.
RăspundețiȘtergeregeniala poezia (george)
RăspundețiȘtergereeste foarte frumosa... ca de obiei :X:X:X
RăspundețiȘtergeremy pref :X:X
RăspundețiȘtergere