Altă lege

Ne-a adunat, o vreme, întâmplarea,
Am fost alături, fire de nisip,
Aduse de un val la ţărm din marea
În care ne-am pierdut după un timp.

Am cunoscut iuburea împreună,
Ne-am afundat în ea cu tot ce-am fost
Şi poate am visat o zână bună
Ce-a spus că unul fără altul n-avem rost.

Şi ne-am lăsat în stăpânirea firii,
Ne-am prins de suflete cârcei,
Ca, împletindu-se-ntre ei, iubirii
Să-i dea, pe veşnicie, un temei.

Şi a venit, apoi, o altă lege
Care, din calea noastra, a făcut
Două cărări să se dezlege,
Iar marea ne-a-nghiţit cu-al ei tumult.
(2000)