
Cum ne mai păzesc genele gândurile !
Mereu ne rămâne câte o frază nerostită,
Agăţată în cârligul lor
Sau ascunsă în clipa lor de zbatere,
Seara, tragem fermoarul pleoapelor
Trecând geană prin geană:
Genele – temnicerii viselor noastre.
(1987)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu