Frunze

Se strecoară nişte frunze
Între ochiul tău si-al meu
Şi îţi văd lucind pe buze
Colţuri reci de minereu.

Se sleieşte chiar tăcerea
Când pe geam te uiţi, privesc
Peste umărul tău zarea,
Dar în noapte n-o gasesc.

Şi mă tem că nu mai este,
Dacă frunze şi sleiri
Au adus deja o veste
De-ntuneric în iubiri.

Cu un vânt ca o colindă
Ţi-aş goni uitarea-n gări
Când prin mâini mi se perindă
Gesturi vechi pe vechi cărări.

Să alunec mi se-ntâmplă
Un cuvânt spre fruntea ta
Şi îţi pun palma pe tâmplă
Cu iubirea mea în ea.
(1988)