M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
duminică, 27 decembrie 2009
Vulpea
Mă cunoaşteţi, nu-i aşa?
Sunt vulpiţa cea roşcata
Despre care se spunea
Că ar fi cea mai şireată.
Şi să ştiţi că n-au minţit,
Căci, ca mine, hoaţă, nu-i;
Coteţul, eu l-am golit
De cocoşi, găini şi pui.
“De-aia n-are ursul coadă.”
Zice un proverb bătrân;
La baltă s-a dus, odată,
După peşte-acest jupân.
Că tot eu l-am invăţat
Din coadă să-şi facă nada;
Gheaţa-ndată l-a-ncleştat
Ori i-au mâncat peştii coada?
Mi-am dorit, iarăşi, s-ascult
Al corbului cânt delicat;
Şi n-a croncănit prea mult.
Caşcavalul?! L-am mâncat!
Şi-altele se povesteau
Despre mine, cea şireată,
Dar, c-atâţia minte n-au,
De ce-aş fi eu vinovată?
(2001)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
:)):)):))
RăspundețiȘtergeree super poezia asta
:)):)):))
ar fi trebuit sa o invat la povestea aia sau ce o fi "corbul si vulpea" prin clasele I-IV parca
:)):)):))