luni, 17 iunie 2013

Minuni

Cum şi pe unde-şi leagă gândul drum,
ce îl stârneşte şi-l deapănă acum,
ce l-a făcut să fie mai demult
şi cum şi-o fi găsit ieşire din tumult
de întrebări, de sentimente, prin lacrimi şi surâs
când către mine aţi trimis hohot de râs,
nelinişti şi mirări, şi şoapte ori păreri
ce astăzi sunt la fel ori nu cum erau ieri?
De ce când mă citesc în vorbele mai vechi
cu rime la sfârşit în şiruri de perechi
mă recunosc un pic sau parcă nu mă ştiu?
Cum doar dintr-un un cuvânt a răsărit şi-i viu
şi vă răspunde la întrebări şi vouă
dar mult mai mult pe mine mă scaldă-n bob de rouă?
Eu ştiu că sunt minuni şi vreau să vi le-adun,
şi le întorc mănunchi cu gândul meu cel bun.
În clubul psi, în scoică, doar nişte perle mici
eu le-am făcut şirag şi le-am adus aici, şi-aici, şi-aici, şi-aici.
(2013)


16 comentarii :

  1. Gândul îşi leagă drum printr-o platformă,
    ce numai dacă-nchidem ochii, o vedem cu formă...
    precum priveşti ceva-n lumină şi al lui contur,
    rămâne pe retină, galaxie...
    poate să fie ochiul cel de dumnezeu,
    sau poa' să fie doar un subiect pentru o altă poezie...
    eu cred că ochiul cela ce ne-a adunat,
    a vrut ca noi să creştem ăst regat,
    ce ni l-a dat cu poezie-ghicitoare,
    ca să ne bucurăm şi la durere, şi la întristare,
    cătând, nu stând la poartă nouă
    şi aşteptând ca ochii să nu plouă.
    Atunci când ochiul plânge, poate creşte
    o iarbă ce pe urmă râsul înteţeşte.

    Aici-urilor de ni le-ai adus la gât şi nod, şirag
    le zic “la revedere”, naşteţi alte ere!
    Iară acelor aici-uri ce vor vrea să vină
    să fie-atente, să ne cânte bine-n strună.
    Ce-i gândul, dacă nu o perlă într-o scoică?
    E poate piatra nestemată dintr-o rocă…
    Dar despre toate astea...altădat'...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deja am început cântarea nouă
      c-un bob de vers, c-un bob de rouă.
      Le-am picurat, acuş am să le-adun
      în jurul degetului de la tâmplă, bun
      să sape-n rocă. De-o fi piatră seacă
      atunci cântarea sigur se îneacă.
      Dar de-oi avea noroc poate găsesc măcar
      o muscă veche prinsă strâns în chihlimbar. :)

      Ștergere
  2. Multumim, poetesa draga! O minime de poezii!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. firesc să fie în ecou
    cuvintele ce-şi toarnă dorul
    aleanul, inima, emoţia
    când ce-i de-un vers
    şi-o lacrimă
    vibrează împreună.
    şi de minune tu numeşti aceasta
    eu spun că nu,
    nu e-ntâmplare
    când celălalt aude
    bătaia inimii
    ca o chemare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu-i întâmplare,
      dar mie totdeauna mi-e mirare
      când gândul mi se înfiripă,
      iar când a lui aripă
      se sprijină pe altă minte
      în adiere sau rafale de cuvinte
      desferecată-n faţa-mi ca o taină
      atunci dezbrac şi eu şi haină,
      şi mască, şi ziduri, şi zăbrele.
      mă mir, mă bucur şi mă minunez de cele
      ce le-am descoperit încă o dată.
      chiar dacă lumea pare neschimbată
      noi o vedem mai nouă şi puţin mai bună
      când o-ncălzeşte gândul muiat în praf de lună.

      Ștergere
  4. Puteai să pui doar titlul fără să scrii nimic căci toate literele tale sunt minuni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi, tu și din titlu faci o poezie :)

      Ștergere
    2. Vai, Simona! Ar fi trebuit un titlu mai lung, cum ar fi "Minuni de luni" ca să aibă măcar o rimă, acolo. :))
      Mulţumesc, dar dă-mi voie să nu te cred fiindcă:

      Litera e doar un semn fără putere.
      Minunea e când din legarea lor sub vrere
      se naşte idee şi nu doar cuvinte,
      se face punte de la mine către altă minte.

      Ștergere
    3. Mi-am şters comentariul ca să-i dreg un cuvânt şi când l-am pus înapoi s-a rotit după răspunsul tău.

      Ce să spun? Ştii şi tu bine cum e cu rima şi ritmul, cu metafora şi epitetul. Îmi amintesc de prima ta poezie, de cât de uimită am fost să aflu că e prima, pentru că era superbă şi în emoţie, şi în scriitură.

      Mulţumesc iarăşi! :)

      Ștergere
  5. "Minuni" marca Carmen vreau sa citesc mereu...

    RăspundețiȘtergere
  6. Minunate versuri adunate in siraguri de perle! Cum m-am nimerit eu aici, intre reginele poeziei, o modesta scriitoare in proza? Tac si ascult ecoul cuvintelor cu rima, rasarite spre lumina din fantanile sufletelor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă ai şti cât de împiedicată mă simt atunci când scriu în proză şi cât de mult îi admir pe cei care au har de povestitor! Tu taci printre rimele noastre, eu muţesc la fel în faţa talentului tău.
      Mulţumesc mult!

      Ștergere
  7. Asemenea poezii
    aș vrea să găsesc și pentru copii
    Să curgă firesc și domol
    Să fie al inimii sol...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am scris mult pentru copii, dar de nevoie, pentru serbări ori carneval, sau doar de dragul lor am făcut şi câteva poezii adresate celor mici. Dacă vrei să le citeşti şi crezi că îţi vor fi de folos le găseşti adunate aici:

      http://poezele.blogspot.ro/search/label/poezele%20pentru%20copii

      Ștergere