Visul

E şi mâine o zi pentru visul de azi.
Pentru visul de ieri astăzi e, poate, târziu.
Mâine din vis am s-adun, ai să scazi...
Vis amânat până când? Nu mai ştiu!

Ieri am fost ocupată. Cu ce? Nu-mi amintesc.
Astăzi timpul se scurge la fel de firesc.
Mâine îmi fac timp pentru vis ca să-l cresc,
dar nu de ajuns ca să-l şi împlinesc.

Visul meu râde şi are ochi albaştri.
E frate geamăn cu zarea plină de aştri.
Aştrii sunt tot ochii lui în oglindă de cer,
înmiiţi pentru lună, să-i stea giuvaer.

Visul meu e frate geamăn cu zarea.
Când senină, când tulbure precum marea
de asfinţit roşu, de răsărit auriu...
Culorile-acelea îmi arată că-i viu.

În fiecare zi îmi propun să-i ating o culoare,
în fiecare noapte să-i prind câte-o stea.
Când nu reuşesc mă doare şi îl doare.
Când da, parcă toată zarea-i a mea.
(2013)

Au mai visat, ne-au dat din vis şi nouă
câte o stea sau câte-un strop de rouă
şi, ca să le găsim steaua pe timp de zi
şi roua înainte
ca soarele s-o zvânte,
au iscălit cu visul în tabel la psi.