sâmbătă, 29 iunie 2013

Nu sunt...

Nu sunt un tren prin câmpii cu ciulini
şi fără gară în calea-i de fier.
În treceri, paşi îmi aşez peste spini
când iarba-i uscată şi florile pier.

Nu tremur când doare puţin, ci când mor
câte un pic şi îmi scad din iubire.
Pe trepte spre moarte nu urc, ci cobor
fiindcă nu cred şi nu vreau nemurire.

De-o fi greşit, nu e singura breşă.
În scutul meu şubred destui au lovit.
Eu pot să-mi continui c-un copil ori c-o creşă
de gânduri, de vise, de cer împlinit.

N-am dreptul la grevă, viaţa nu stă s-aştepte!
Nici gura flămândă, ori dorul flămând!
Iar dorul de gând, de scântei înţelepte
îşi fură secunda dintre clipe de rând.

Degetete-mi sunt precum creta-n tocire:
amprente se şterg cu timp şi cu apă.
Pe undeva am găsit un creion spre-amintire
şi scriu prin văzduh norii albi ce m-adapă.

Şi alţii ca mine mai sunt printre nori,
o breaslă de oameni ce cioplesc la cuvinte,
pictează cu trupul şi cântă culori...
Mie îmi vine să iau iarăşi aminte

la vreme, la fulger, la vânt, la eter.
Nu-s nici creolă şi nu sunt bălaie.
Ochii mi-s negri, ori mi-s urmă de cer,
ori iarba îmi creşte în priviri şi în ploaie
cât ţine câmpia şi drumul de fier.
(2013)

Şi alţii ca mine mai sunt printre nori,
o breaslă de oameni ce cioplesc la cuvinte,
 pictează cu trupul şi cântă culori...
Şi-atunci vă îndemn să luăm iarăşi aminte
la zbor în eter sau la drum pe câmpie

cu nodul la psi, împărţind bucurie.

12 comentarii :

  1. Cu degetu'n cartea-mi deschisă culeg,
    Culori, ce adesea nu prea le-nţeleg,
    Căci formele lor nu-şi găsesc imediat,în concret,
    Înţelegerea justă şi atingerea-n piept.

    Când sunt sus, pe vreun nor cucerit
    Văd în jos, cum mă cheamă un suflet finit.
    Când sunt jos, mă tot caut în ape albastre,
    Iar în sus, de mă uit, m-ameţesc alte taine măiastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De-am şti să culegem de sus şi de jos
      numai tainele-acelea cu iz de frumos
      şi spălaţi de cenuşă doar atât n-am mai şti:
      care-albastru-i mai pur şi mai bun de-al iubi.

      Ștergere
  2. Mi-e ca scriindu-ti nu nimeresc cuvantul
    Pe care mi-l dicteaza cu aripi deschise gandul
    Incerc sa-ti las semnul trecerii mele pe-aici
    Dar, cand se-nclina in fata-ti, cuvintele-s mici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc şi mă înclin şi eu!
      Semnul acesta mă bucură mereu.

      Ștergere
  3. “O breaslã de oameni cioplind la cuvinte”. Frumoasa definitie pentru scriitori. Sau pentru cei care se-ndeamnã la scris. Ca de obicei, frumos le spui în versuri!

    RăspundețiȘtergere
  4. Breasla celor trăitori printre nori...

    RăspundețiȘtergere
  5. Râmân mereu mută în fața talentului tău.
    Cum reușești să exprimi idei la care nu m-aș fi gândit în veci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că din întâmplare. Câteodată nu ştiu nici eu...
      Mulţumesc mult! :)

      Ștergere