Cum şi pe unde-şi leagă gândul drum,
ce îl stârneşte şi-l deapănă acum,
ce l-a făcut să fie mai demult
şi cum şi-o fi găsit ieşire din tumult
de întrebări, de sentimente, prin lacrimi şi surâs
când către mine aţi trimis hohot de râs,
nelinişti şi mirări, şi şoapte ori păreri
ce astăzi sunt la fel ori nu cum erau ieri?
De ce când mă citesc în vorbele mai vechi
cu rime la sfârşit în şiruri de perechi
mă recunosc un pic sau parcă nu mă ştiu?
Cum doar dintr-un un cuvânt a răsărit şi-i viu
şi vă răspunde la întrebări şi vouă
dar mult mai mult pe mine mă scaldă-n bob de rouă?
Eu ştiu că sunt minuni şi vreau să vi le-adun,
şi le întorc mănunchi cu gândul meu cel bun.
În clubul psi, în scoică, doar nişte perle mici
eu le-am făcut şirag şi le-am adus aici, şi-aici, şi-aici, şi-aici.
(2013)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Gândul îşi leagă drum printr-o platformă,
RăspundețiȘtergerece numai dacă-nchidem ochii, o vedem cu formă...
precum priveşti ceva-n lumină şi al lui contur,
rămâne pe retină, galaxie...
poate să fie ochiul cel de dumnezeu,
sau poa' să fie doar un subiect pentru o altă poezie...
eu cred că ochiul cela ce ne-a adunat,
a vrut ca noi să creştem ăst regat,
ce ni l-a dat cu poezie-ghicitoare,
ca să ne bucurăm şi la durere, şi la întristare,
cătând, nu stând la poartă nouă
şi aşteptând ca ochii să nu plouă.
Atunci când ochiul plânge, poate creşte
o iarbă ce pe urmă râsul înteţeşte.
Aici-urilor de ni le-ai adus la gât şi nod, şirag
le zic “la revedere”, naşteţi alte ere!
Iară acelor aici-uri ce vor vrea să vină
să fie-atente, să ne cânte bine-n strună.
Ce-i gândul, dacă nu o perlă într-o scoică?
E poate piatra nestemată dintr-o rocă…
Dar despre toate astea...altădat'...
Deja am început cântarea nouă
Ștergerec-un bob de vers, c-un bob de rouă.
Le-am picurat, acuş am să le-adun
în jurul degetului de la tâmplă, bun
să sape-n rocă. De-o fi piatră seacă
atunci cântarea sigur se îneacă.
Dar de-oi avea noroc poate găsesc măcar
o muscă veche prinsă strâns în chihlimbar. :)
Multumim, poetesa draga! O minime de poezii!!!
RăspundețiȘtergereEu mulţumesc! Şi pentru răbdare. :)
Ștergerefiresc să fie în ecou
RăspundețiȘtergerecuvintele ce-şi toarnă dorul
aleanul, inima, emoţia
când ce-i de-un vers
şi-o lacrimă
vibrează împreună.
şi de minune tu numeşti aceasta
eu spun că nu,
nu e-ntâmplare
când celălalt aude
bătaia inimii
ca o chemare.
nu-i întâmplare,
Ștergeredar mie totdeauna mi-e mirare
când gândul mi se înfiripă,
iar când a lui aripă
se sprijină pe altă minte
în adiere sau rafale de cuvinte
desferecată-n faţa-mi ca o taină
atunci dezbrac şi eu şi haină,
şi mască, şi ziduri, şi zăbrele.
mă mir, mă bucur şi mă minunez de cele
ce le-am descoperit încă o dată.
chiar dacă lumea pare neschimbată
noi o vedem mai nouă şi puţin mai bună
când o-ncălzeşte gândul muiat în praf de lună.
Puteai să pui doar titlul fără să scrii nimic căci toate literele tale sunt minuni.
RăspundețiȘtergereVezi, tu și din titlu faci o poezie :)
ȘtergereVai, Simona! Ar fi trebuit un titlu mai lung, cum ar fi "Minuni de luni" ca să aibă măcar o rimă, acolo. :))
ȘtergereMulţumesc, dar dă-mi voie să nu te cred fiindcă:
Litera e doar un semn fără putere.
Minunea e când din legarea lor sub vrere
se naşte idee şi nu doar cuvinte,
se face punte de la mine către altă minte.
Mi-am şters comentariul ca să-i dreg un cuvânt şi când l-am pus înapoi s-a rotit după răspunsul tău.
ȘtergereCe să spun? Ştii şi tu bine cum e cu rima şi ritmul, cu metafora şi epitetul. Îmi amintesc de prima ta poezie, de cât de uimită am fost să aflu că e prima, pentru că era superbă şi în emoţie, şi în scriitură.
Mulţumesc iarăşi! :)
"Minuni" marca Carmen vreau sa citesc mereu...
RăspundețiȘtergereTe aştept cu drag întotdeauna. Mulţumesc! :)
ȘtergereMinunate versuri adunate in siraguri de perle! Cum m-am nimerit eu aici, intre reginele poeziei, o modesta scriitoare in proza? Tac si ascult ecoul cuvintelor cu rima, rasarite spre lumina din fantanile sufletelor.
RăspundețiȘtergereDacă ai şti cât de împiedicată mă simt atunci când scriu în proză şi cât de mult îi admir pe cei care au har de povestitor! Tu taci printre rimele noastre, eu muţesc la fel în faţa talentului tău.
ȘtergereMulţumesc mult!
Asemenea poezii
RăspundețiȘtergereaș vrea să găsesc și pentru copii
Să curgă firesc și domol
Să fie al inimii sol...
N-am scris mult pentru copii, dar de nevoie, pentru serbări ori carneval, sau doar de dragul lor am făcut şi câteva poezii adresate celor mici. Dacă vrei să le citeşti şi crezi că îţi vor fi de folos le găseşti adunate aici:
Ștergerehttp://poezele.blogspot.ro/search/label/poezele%20pentru%20copii